MEDICINA STRICATĂ

 

MEDICINA STRICATĂ

 

Nota blogger: Medicina alopat-pasteurizată elimină simptome și nu boli

Evoluția medicinii în direcţia falsă, de la Louis Pasteur până astăzi şi Controversa Bechamp vs. Pasteur.

VIRUSURI, BACTERII ȘI MEDICINA „PASTEURIZATĂ”

Ceea ce medicina oficială se străduiește să combată de peste 100 de ani prin toate mijloacele posibile, cât mai agresive cu putinţă, anume virusurile şi bacteriile „răufăcătoare”, sunt în realitate germeni vii, care trăiesc în simbioză cu noi, mediul lor nutriţional. Însă de peste 100 de ani medicina scolastică este orientată contra vieţii, ceea ce este poate cel mai bine oglindit în denumirea de antibiotic dată multor medicamente.

De mult prea mult timp boala a fost considerată o problemă de destin. Soarta! Unul se îmbolnăveşte, altul nu. În timpurile vechi, existau demoni şi spirite rele; mai apoi, păcătosul era pedepsit cu o boală. Sau o societate păcătoasă era pedepsită cu o molimă. Apoi, închipuindu-ne că am devenit moderni şi deştepţi, am dat vina pe invadatorul din afară (pe microb, bacterie, virus). Ce nu mă mai surprinde de mult, şi în acelaşi timp e absolut tipic animalului superior denumit om, e faptul că întotdeauna altcineva a fost de vină, el însuşi niciodată.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o dată cu dezvoltarea tehnologică, a apărut şi ideea foarte periculoasă, dar repede îmbrăţişată de medicină, a doctorului salvator, care te ajută cu pilulele lui să învingi agresorul extern, demonizatul microb. De aproape 150 de ani, medicina se ţine cu dinţii de această idee, devenită deja de prea mult timp o dogmă împovărătoare.

Ce este boala? Cauza ei se află înăuntrul sau în afara noastră? Întrebări pe care medicina atotştiutoare nu vrea să şi le pună! Medicii jură în mod reflex pe Hipocrate, dar i-au uitat învăţătura: „Boala este în noi şi prin noi provocată”. Medicina se cramponează să caute un singur vinovat, pentru o anumită, singură boală, uitând să privească în ansamblu, întregul. Iar atunci când altcineva o face, acela este un şarlatan. Acum, mă întreb şi vă întreb: De ce, după aproape 100 de ani, nu există o terapie vindecătoare a cancerului? Cine e şarlatanul? Logic, cel care vindecă are dreptate. Iar medicina alopată NU vindecă afecţiunea numită cancer. Deci?

Un chimist pe nume Pasteur

Există oameni care au rămas în istorie. Unii pe drept, alţii pe nedrept. Unii pentru fapte măreţe, alţii pentru crime monstruoase. Din ce categorie face parte Pasteur? S-a născut în 1822. A fost un cercetător celebru. Şi dacă e să ne luăm după cele ce se pot citi în însemnările lui de laborator, care de-abia prin anii ‘70 au putut fi citite și de altcineva în afara membrilor familiei, a mai fost și un escroc şi un plagiator la fel de celebru. Prea multă vreme ne-am iluzionat că a făcut descoperiri epocale. A recomandat fierberea laptelui pentru a omorî germenii. Astfel, laptele a devenit inutil florei intestinale. Metoda se numeşte azi pasteurizare şi, din câte ne spun nutriţioniştii, mă refer la cei adevărați, este o metodă mai mult păguboasă decât folositoare. Acum, să fi fost doar chestia cu laptele, şi tot era bine. Dar medicina s-a luat după un chimist. Aşa că astăzi ne prescrie numai chimicale. Ca microbiolog și chimist, Pasteur s-a ocupat mai ales cu bacteriile, cu procesele de fermentare, cu diferitele boli şi combaterea lor. Concepţia lui era aceea că bolile sunt provocate de agenţi patogeni proveniţi din afara corpului. Chestie care ne mai costă şi astăzi foarte mult. De unde veneau aceşti „duşmani”, Pasteur nu avea habar. Cert era că se aflau peste tot, în aer, în apă, în… fine. Într-un singur punct avea dreptate. Presupunea că acești germeni „sunt foarte vechi”. „Boala este întâmplătoare – susținea el – iar omul trebuie să se apere contra loviturilor soartei. Contra agenților patogeni trebuie luptat cu orice mijloace”. O concepție care se potrivea perfect unei epoci post-napoleoniene, în care Bismarck ataca și biruia Franța, în care totul se regla cu arma în mână. Pentru a preveni bolile, Pasteur recomanda „vaccinarea preventivă”. Vedem şi azi cât de bună e. Și cât de rentabilă financiar: gripa porcină, gripa aviară… El mergea atât de departe, încât compara omul cu un butoi de bere sau vin, în care germenii pătrunși dinafară provocau daune. (Deși comparația cu butoiul la unii se potrivește de minune). Asta le-a plăcut foarte tare unor medici, iar unor bancheri chiar și mai tare. Așa că medicina subvenționată de oameni întreprinzători și-a asumat misiunea de „a afuma butoiul cu pucioasă”. Omenirea trebuia să se ferească de bacterii. Faptul că avem în corp de câteva ori mai multe bacterii decât celule proprii, desigur că Pasteur încă nu știa. Problema e că acum medicii știu asta, și totuși rămân chimiști depășiți de evenimente. Treptat, boala a devenit o chestiune politică. Sau mai bine zis o „afacere” politică. Iar mai nou, a devenit și o armă folosită de militari. Așa că în cercetare miliardele curg, iar milioanele de animale de experiență își dau viața pe altarul unor idei cel puțin incerte. Totul în numele teoriilor lui Pasteur. Dar scopul scuză mijloacele, nu? Iar dușmanul trebuie exterminat, oriunde ar apărea. Așa că acum avem mai multe medicamente decât agenți patogeni pe cap de locuitor. Da, Pasteur a fost nu doar un cercetător, ci și un bun om de afaceri. Iar industria farmaceutică, grație fricii induse de teoria lui, a devenit una dintre cele mai rentabile afaceri.

Teoria germenilor a lui Pasteur nu a fost însă acceptată de toți. Unul dintre contemporanii lui, Antoine Béchamp, susținea o teorie diametral opusă. Și, din păcate, total nerentabilă pentru industria farmaceutică. Béchamp era medic și cercetător, una dintre mințile cele mai remarcabile ale sfârșitului de secol XIX. El nu considera germenii ca ceva străin și separat de corpul uman, ceva dușmănos acestuia, care venea „din afară“, ci pur și simplu ca pe o premisă a vieții. În acea vreme, știința credea că viața este legată de celulă. Deoarece aceasta se divide, se considera că fiecare celulă provenea dintr-o altă celulă. Dar se ridicau două probleme: de unde a provenit prima celulă, cea care prin diviziune a dat naștere celorlalte? Și în ce mod s-au format, dintr-o celulă inițială, diversitatea enormă de plante, insecte și animale, mergând până la om? La aceste întrebări nu exista încă un răspuns. Cercetările lui Béchamp au arătat drumul de ieșire din această fundătură. El a respins ideea precum că celula ar fi cea mai mică unitate vie. Mai degrabă, spunea el, celula este ea însăși formată din unități vii care „s-au adunat” împreună. Simbioza celulară a lui Kremer și tot ce știm astăzi din microbiologie confirmă pe deplin intuiţia lui Béchamp. Béchamp a denumit „microzimă” unitatea vie care stă la baza alcătuirii celulei. Ceea ce înseamnă organism de fermentare microscopic. Conform lui Béchamp, ea ar fi germenul vieții. Microzimele sunt prezente în toate sectoarele unui corp viu. Ele livrează substanţe în sânge, sau, aşa cum spunea Béchamp: organizează materia. Sunt în permanentă mişcare şi formează „mediul hrănitor“ din care apar diferitele forme de viaţă şi în care acestea se reîntorc. Fără germeni, nu există viaţă! De la naştere până la moarte, germenii fac parte din corpul omenesc. Ei formează celule, se ocupă de aprovizionarea energetică şi îndepărtează celulele moarte. Germenii construiesc organismul, îl menţin şi îl descompun după moartea acestuia. Noi forme de viaţă se nasc şi dispar, dar germenii vii sunt nemuritori. Béchamp a susţinut în permanenţă faptul că organismul NU este pur, adică lipsit de germeni, aşa cum afirma chimistul Pasteur. Germenii există în corp și sunt poliformi (iau forme diferite), nu stau într-un anumit loc unde pot fi găsiți şi nu se comportă capricios, ci conform legilor universale ale vieţii. Înmulţirea lor nu se produce în niciun caz necontrolat, aşa cum susţine încă şi azi medicina „pasteurizată”. Béchamp denumea teoria lui Pasteur „monstruoasă“. Acceptarea teoriei lui Pasteur a făcut ca boala să se transforme în destin şi chiar și astăzi foarte mulţi oameni o percep astfel. Din păcate, concepţia lui Béchamp nu era rentabilă. Cu aşa ceva nu se puteau face bani. Aşa ceva nu băga frica în oasele nimănui. Cu o asemenea abordare, n-ar mai fi fost nevoie de medicamente, chimioterapii, antibiotice sau antivirale. Aşa că Béchamp nu-și mai găseşte locul în manualele medicinii „pasteurizate”.

Lumea sănătoasă a microbilor

Acolo unde există viaţă, germenii sunt și ei prezenţi. Numărul lor este infinit, iar funcţiile lor diferite. Ei se pot transforma, uni şi din nou despărţi pentru a se întoarce la forma ancestrală. Virusurile, bacteriile, fungii sunt diferite forme de dezvoltare ale germenilor. Aceasta este esenţa concepţiei lui Béchamp. Laptele este un mediu hrănitor, viu. Germenii se transformă în bacterii. După o oră, sunt deja zeci de mii, iar câteva ore mai târziu, sute de mii. Aceste bacterii acţionează, prin metabolismul lor, asupra fermentării laptelui. Or Pasteur susţinea tocmai contrariul. El spunea că laptele în starea lui naturală este lipsit de germeni. Conform lui, germenii s-ar afla în afara laptelui, în aer, de unde ajung în lapte sau în oricare alt aliment. Când laptele se acreşte, când mustul fermentează sau când marmelada face mucegai, înseamnă că germenii, bacteriile şi sporii s-au „strecurat“ din aer în aceste produse. Această teorie este susţinută atât de Pasteur, cât şi de adepţii lui şi din păcate mai este încă foarte răspândită în rândul oamenilor obişnuiţi. Béchamp nu împărtăşea această idee. El spunea că fiecare substrat nutritiv constă din germeni. Aceştia transformă substratul prin faptul că se hrănesc, deci digeră şi elimină resturile digestiei prin metabolism. Din permanenta grupare şi re-grupare a germenilor se formează noi forme de viaţă (comunităţi). Acestea au şi ele, la rândul lor, propriul metabolism, precum şi proprietatea de a se înmulţi şi transforma.

Observaţiile lui Béchamp deschideau noi posibilităţi de înţelegere a apariţiei formelor superioare de viaţă: Prima fază a evoluţiei se desfăşoară în zona microscopică, şi deci nu poate fi observată cu ochiul liber. Din asocierea microbilor rezultă forme mai mari de viaţă, până când, treptat, devin destul de mari pentru a putea fi observate cu ochiul liber. Şi deodată observăm cu groază că anumite produse se alterează, iar în altele apar viermi. Acestea constituie produsele unui mediu hrănitor, viu şi treptele premergătoare insectelor. De îndată ce există condiţiile propice, apar şi organismele respective. N-aţi observat niciodată că vara, în fructele care intră în fermentație apar şi binecunoscutele musculiţe de oțet, Drosophila? Aţi observat vreodată aceste musculiţe la fructele tratate chimic sau modificate genetic? Nu, acestea putrezesc pur şi simplu (şi asta într-un mod anormal) fără a atrage din aer ouăle de musculiţe. În cele din urmă, Pasteur și-a recunoscut greșeala. Pe patul de moarte, el rostit o frază celebră, care însă nu s-a dorit a fi auzită de adepţii avantajelor economice ale teoriei sale: „Microbul nu este nimic, totul este substratul”, a spus el, referindu-se la mediul propice.

Ce este boala?

Pasteur credea iniţial că viaţa constă din procese „mecanice“. Iar aceste procese mecanice puteau fi dereglate prin pătrunderea din afară a germenilor. Astfel definea el boala. Şi astfel o mai defineşte şi azi medicina pasteurizată. Aceasta desparte germenii de mediul hrănitor, analizându-le separat. Béchamp şi adepţii săi interpretau germenii şi mediul hrănitor ca pe un singur şi unitar proces al vieţii. Fiecare fiinţă este transformarea în viaţă a unui anumit model şi rezultatul unui anumit teren hrănitor. Dar natura nu-şi risipeşte forţele. Astfel, pentru a nu se crea în permanenţă noi forme de viaţă, cele existente au capacitatea de a se reproduce. Principiul însă rămâne acelaşi: crearea unei fiinţe vii, sănătatea, precum şi înmulţirea ei depind de un teren fertil.

Viaţa este un permanent schimb de substanţe, iar natura, într-un permanent echilibru. Totul serveşte individului şi fiecare individ serveşte întregului. Această lege este încălcată permanent de omul modern printr-un stil de viață și o alimentaţie nesănătoase: alcool, nicotină, droguri, medicamente chimice, toxine, zahăr, sare rafinată, conservanţi, coloranţi etc. Toate acestea provoacă un număr uriaş de boli, care sunt în fapt reacţia corpului în încercarea de a le elimina din el, de a se curăţa. Toate aceste otrăvuri afectează mediul hrănitor, deci implicit viaţa. De aici, boala. În organismele slăbite sau îmbătrânite eliminarea se încetineşte. Şi astfel, se adună depozite de otrăvuri şi toxine. Boala se manifestă prin epuizare, constipație, febră, inflamaţie, durere. Iar medicina pasteurizată sare în ajutor cu tabletele, pilulele şi injecţiile ei, prin care elimină doar simptomele, nu şi boala. Dereglările apar tot mai frecvent şi devin mai complexe. În cele din urmă, pacientul ajunge pe masa de operaţie, sau poate chiar pe o altă masă. Cinic, dar adevărat. Este anesteziat, radiat, chimioterapiat, hrănit artificial şi primeşte sânge străin (ceea ce înseamnă proteine străine, cu implicita contra-reacţie a sistemului imunitar). Medicul intern, propriu al corpului va fi redus la tăcere; iar cauzele bolii vor rămâne în continuare necunoscute.

Oare când vom înţelege noi, oamenii obişnuiţi, cercul vicios, infernal, declanşat de medicina alopată în strânsă colaborare cu industria farmaceutică? În peste 90% din cazuri, medicina alopat-pasteurizată elimină simptome şi nu boli. Prin aceasta, medicul şi concernul farmaceutic îşi asigură o clientelă „pe viaţă“. Un simptom eliminat face din pacient un client permanent. Deci un plătitor permanent. Toate acestea sunt cunoscute de mult timp. De ce nu se schimbă nimic? Păi… cui i-ar servi? Să luăm industria alimentară, de exemplu. Ne otrăveşte cu tot felul de conservanţi, coloranţi şi adjuvanţi! Dar suntem deja aproape 8 miliarde de suflete, din care aproape un sfert flămânzeşte. Dacă s-ar schimba normele de nutriție, industria producătoare de alimente ar da faliment. Alimentele moderne sunt produse în mod artificial. Fructele, salata, legumele sunt cultivate chimic şi preparate industrial. Pasteurizăm, sterilizăm, rafinăm, fierbem, congelăm, stropim, radiem, aromatizăm, vitaminizăm… Toate aceste forme artificiale nu sunt recunoscute de organism şi, în consecinţă, nu sunt preluate şi prelucrate, ci depozitate în corp. Pe undeva, prin ficat, prin celulele grase, prin articulaţii… Pe vremuri, mâncarea venea pe masă direct din grădină. Astăzi, vine clonată, sterilizată, chimizată şi frumos împachetată de la supermarket.

Alimentele prelucrate industrial sunt moarte. Germenii sunt distruşi sau deformaţi în aşa măsură, încât devin periculoşi. Laptele se împute, carnea congelată putrezeşte după decongelare într-un mod ciudat, margarina stă o lună pe masă şi nu se strică! Și noi le mâncăm, le mâncăm… până când corpul nostru nu mai poate face faţă toxinelor. Şi ne transmite semnale disperate de ajutor: dureri! Ne face atenți că avem o problemă! Și atunci noi ce facem? Dăm fuga la doctor. Și ce face el? Ne elimină semnalele date de organism, simptomele. Adică ne înşală! De multe ori chiar noi suntem cei care vor să fie înşelaţi, să nu ne mai doară, și chiar asta-i cerem doctorului. În felul acesta, vina nu e în întregime a lui. Doar că el ştie, sau ar trebui să ştie adevărul. Şi ar mai trebui să ni-l şi spună. Dar e mai comod şi mai rentabil să tacă.

Alimentele „modificate” perturbă echilibrul organismului. Apare un mediu hrănitor pentru bacterii, virusuri, ciuperci. Ele apar ca urmare a instaurării unui dezechilibru şi al unui teren propice, bolnav. La locul unui incendiu sosesc întotdeauna pompierii, ceea ce nu înseamnă că ei au provocat incendiul. Dar despre toate acestea, cercetarea medicinii pasteurizate nu vrea să ştie nimic. Microbii ticăloşi trebuie distruşi, trebuie să luptăm împotriva lor cu toate armele chimice din dotare! Şi să ne protejăm împotriva lor prin vaccinuri, care nu fac altceva decât să afecteze mediul hrănitor şi să stimuleze astfel apariţia microbilor. Un mediu sănătos şi corect întreținut nu are nevoie de virusuri care să-l cureţe, la fel cum o casă care nu arde nu are nevoie de pompieri. Acolo unde o comunitate întreagă trăieşte nesănătos, apar bolile epidemice. Aceleaşi obiceiuri de viaţă, acelaşi mediu deficitar, aceleaşi boli. Statisticienii cunosc acest adevăr de mult. Dar ei nu sunt medici…

Privire asupra întregului

Germenii care „ne îmbolnăvesc” sunt prezenţi peste tot, în aer, în apă, în alimente şi chiar şi în corpul nostru. Cu toate acestea nu suntem în permanenţă bolnavi. Dacă un copil la şcoală sau un coleg de birou se îmbolnăveşte, nu se îmbolnăveşte imediat toată clasa sau tot biroul. Deşi agentul patogen e acolo. La cei sănătoşi, microbii n-au găsit un mediu hrănitor propice lor. Iar mediul propice nu l-au creat microbii, ci noi. Microbii doar profită de el, pentru a se hrăni şi înmulţi. Este legea universală a vieții! Mediu deficient se află în strânsă legătură cu un sistem imunitar slăbit. Toxinele, ca și stresul, afectează, lucru dovedit de mult. Acest fapt le uşurează microbilor viaţa. Paraziţii apar şi se înmulţesc într-un mediu modificat artificial. Ei au rolul de a elimina structurile devenite incapabile de viaţă! Ceea ce medicina pasteurizată denumeşte agent patogen (dăunător) are o funcţie şi un sens. Natura nu lasă nimic la voia întâmplării. Sau, cum spunea cineva: „Dumnezeu nu dă cu zarul”.

În organismul uman, germenii se pot transforma în agenţi patogeni ucigaşi. Ei „descompun” organismul din interior spre afară. Îl desfac în trepte, aşa cum înainte l-au construit tot în trepte, anume prin ciuperci, bacterii, virusuri. Omenirea se află în pragul distrugerii prin lumea artificială pe care ea însăşi și-a construit-o. Iar vindecarea poate veni doar printr-o schimbare de viziune asupra vieţii! Formele de gândire vechi şi depăşite trebuie înlăturate. Nu există alternative la legea naturii. Şi în nici un caz alternative chimice. Viitoarelor generaţii nu le va fi deloc uşor să corecteze monstruoasele erori ale chimiei totale, moderne. Natura funcţionează de miliarde de ani cu o exactitate şi o inteligenţă ce nu pot fi depăşite. Iar omul este doar o parte componentă a naturii, nicidecum stăpânul ei.

Dr. P. Maas

Publicat de 20 ianuarie 2021 de Studio Tricolorul

https://studiotricolorul.wordpress.com/.../virusuri.../

Controversa Bechamp vs. Pasteur

**********************************

Probabil că ai auzit de <... > numele unui faimos biolog, microbiolog şi chimist francez din secolul 19 pe numele Louis Pasteur. Probabil că ai auzit de numele lui, măcar în trecere.

Însă la fel de probabil este că nu ai auzit de un alt nume, anume Antoine Bechamp. Bechamp a fost un prestigios om de ştiinţă francez care a trăit în aceeaşi perioadă cu Pasteur şi a fost coleg cu el.

Iar între cei doi a existat o rivalitate academică, dar cu repercusiuni la nivel practic, în viaţa de fiecare zi a fiecărui om care trăieşte astăzi.

Pasteur a „inventat” teoria germenilor, sau microbilor. Deşi nu era o idee nouă, el şi-a pus numele pe această idee. Conform acestei teorii boala este produsă de microbii din afara organismului. Prin urmare, bacteriile, virusurile, ciupercile sunt vinovaţii pentru îmbolnăvire şi de aceea eforturile medicilor trebuie îndreptate spre omorârea acestor duşmani.

Bechamp în urma cercetărilor sale laborioase a venit cu o teorie complet opusă, anume că boala se datorează organismului uman, „terenului”, care din cauza alimentaţiei, gândurilor şi emoţiilor, stilului de viaţă ajunge să iasă din echilibrul său şi în această stare microbii exteriori , care au un caracter oportunistic (adică profită de o situaţie favorabilă), se manifestă patogen. Aşadar, cauza bolii nu este exterioară (microbii), ci interioară, corpul, sau terenul care devine favorabil şi invită astfel manifestarea microbilor.

Aceste două teorii dau naştere la două metode, sau căi, de vindecare. Teoria lui Pasteur te face să te concentrezi asupra microbilor cu scopul de a-i omorî, în timp ce teoria lui Bechamp te conduce la refacerea echilibrului organismului astfel încât acesta să nu mai fie un teren favorabil pentru microbi.

Teoria lui Pasteur a fost îmbrăţişată de ştiinţă şi industria farmaceutică, iar teoria lui Bechamp a fost dată uitării. De aceea ne aflăm astăzi în această situaţie.

Omenirea se bazează în mare majoritate astăzi pe teoria lui Pasteur iar consecinţele se văd O lume bolnavă, o lume stăpânită de frica microbilor, o lume în care conceptul iluzoriu de „boală” stăpâneşte.

Pe patul său de moarte Pasteur a recunoscut că teoria lui era greşită spunând: „Microbii nu sunt nimic, terenul este totul”. Dar această recunoaştere nu a mai contat. Industria farmaceutică a devenit o industrie de trilioane de dolari. Dacă ar fi mers pe teoria lui Bechamp, industria farmaceutică, cu medicamentele de sinteză şi vaccinurile ei, nu ar fi existat.

Ori de câte ori punem la încercare teoria lui Bechamp vedem că aceasta se confirmă.

Dr. Robert Morse a dus mai departe înţelegerea acestor pionieri în ştiinţă descoperind importanţă esenţială a sistemului limfatic pentru îmbolnăvire şi vindecare şi legătura dintre sistemul limfatic şi rinichi, că principala cale de eliminare a limfei. Când organismul, sau terenul, devine acid, din cauza funcţionării inadecvate a sistemului limfatic, atunci microbii se manifestă în organism, însă ei sunt utili organismului plin de toxine, de acizi şi mucus, în sensul că ei ajută la descompunerea acestor deşeuri care provoacă boala, pregătindu-le să fie eliminate pe căile normale de eliminare ale organismului.

Căile de eliminare sunt rinichii, pielea (al treilea rinichi), colonul, plămânii (căile respiratorii). Dacă aceste căi de eliminare nu sunt deschise atunci pot apărea probleme care pot pune în pericol viaţa omului.

De aceea atunci când vindecăm orice „boală”, inclusiv o infecţie virală, trebuie să ne concentrăm pe deschiderea acestor căi de eliminare şi să alcalinizăm organismul folosind alimentele alcaline, adică în primul rând fructele, şi apoi verdeţurile, vii, crude.

Când înţelegi cum funcţionează lucrurile frica dispare, ştii care este calea de vindecare şi vezi rezultate repede.

Veţi cunoaşte ADEVĂRUL, şi ADEVĂRUL vă va face liberi,

Florin Balint

https://www.facebook.com/mcdaveuk/posts/10158694050631343

Leonard Chesca

28 martie 2021

Citiţi / vedeţi şi :

Expunerea finală a virologiei…

https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/224496696459962

VIRUȘII NU AU FOST VĂZUȚI NICIODATĂ !

https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10225308841416496

NU EXISTĂ EPIDEMII NATURALE !

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10218367921777843&set=a.10205639456854175

Virușii sunt ... programe. "Virușii" biologici sunt efectul produs de boală, nu boala e produsă de "viruși" (februarie 2020) https://www.facebook.com/notes/leonard-chesca/10221680646273885

EXOZOMUL - SECRETUL PE CARE INDUSTRIA FARMA NU VREA SĂ-L ȘTII !

https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10223326557500637

Procesul virusului

https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10222661108984840/

Despre contagiozitate, viruși patogeni și vaccinuri.

https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10224636913658722

Dr. Ştefan Lanka - "Vaccinarea, genocid în mileniul trei"

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10213357664764549&id=1486561754

"Nanoroboții" naturali.

https://m.facebook.com/photo.php?fbid=10212818972337575...

Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotrivă optimizează faza de vindecare.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10207258784376351&set=a.10200816415321151.1073741829.1486561754

” Câtă dreptate au specialiștii ? ” (octombrie 2016)

https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10210917427440141

https://www.facebook.com/photo?fbid=10210917398519418&set=a.10206599815382538

" Vaccinarea, una dintre cele mai mari agresiuni față de ființa umana ! "

(decembrie 2013)

https://www.facebook.com/notes/10202987861845957

EPIDEMIILE CA ARMĂ https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10213708263529299

" Diagnosticul care ucide "

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10202309176159239&set=a.10206599815382538

Copyright (c) 2023 Viocomsa All Rights Rezerved

S.N. LAZAREV Secretele fericirii în familie și Diagnosticarea Karmei (fragmente)

 

.„Fericiți sunt făcătorii de pace...” Există un astfel de aforism: „O pace rea este mai bună decât un război bun”. Făcător de pace este acel om care este pregătit să facă un compromis, să cedeze, să tacă, să nu demonstreze că are dreptate, având spume la gură. Acesta face acest lucru pentru a menține o relație bună, caldă. Cu alte cuvinte, făcător de pace este acel om care se poate schimba.

Omul, care este capabil să se schimbe, se dezvoltă. Acela, care crede că are dreptate, nu se va dezvolta: dacă el are deja dreptate, de ce ar trebui să se schimbe, de ce să se dezvolte?

Făcătorul de pace caută ceea ce unifică, nu ceea ce desparte. Pentru un făcător de pace, sentimentul de unitate este mai presus de pretenții, supărări, mai presus de sentimentul de superioritate. Oamenii, care sunt dispuși să se schimbe, care sunt capabili să înțeleagă cealaltă persoană, care pot să se pună pe sine în locul celuilalt și să-și schimbe punctul de vedere într-o oarecare măsură, reprezintă chiar făcătorii de pace.

Un făcător de pace poate fi doar acea persoană pentru care iubirea este mai importantă decât dreptatea. Dacă dreptatea se află pe primul loc pentru un om, acesta nu va putea să ajungă la înțelegere cu „jumătatea” sa. Deoarece nu intenționează să-și schimbe propriul punct de vedere, atunci acesta nu va putea să reunească cele două puncte de vedere contrare.”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE”

https://lazarevsn.ro/produse/

 

”Lipsa unui scop corect îl face pe om complet nesigur. El nu știe ce să facă, încotro să meargă. El nu poate să aprecieze dacă acest lucru este bun sau rău fiindcă scopul este cel care ne dă putere, energie, înțelegerea asupra ce este corect sau greșit...

Știința modernă se situează pe poziții opuse religiei, dacă religia s-a închinat la aspectele spirituale, atunci știința – se închină la cele materiale. Iar închinarea este posibilă doar în fața lui Dumnezeu. În prezent, știința caută să ne convingă pe fiecare dintre noi că noi avem doar două instincte: instinctul de continuare a vieții – de procreare, (sau de reproducere n. b.) și instinctul de autoconservare. Acest lucru este minunat –înseamnă asigurarea vieții. Dar existența noastră pământească este limitată de corpul fizic. Noi existăm și dincolo de aceasta. Aceste două instincte ne asigură viața în corp. Din acest motiv noi neglijăm instinctul principal – acesta este instinctul iubirii față de Dumnezeu, instinctul de schimbare și dezvoltare. Și acest aspect este foarte important. Când ne pierdem primul instinct, atunci începem să depindem de cel de-al doilea și cel de-al treilea și încep problemele.

De aceea este foarte important să avem un scop corect care ne dă încredere. Ce este înseamnă „încredere”? Cuvântul „încredere” vine de la cuvântul „credință”. Iar credința reprezintă o aspirație către un scop corect. Hristos a spus:„Credeți, și muntele se va muta din loc”. În religie este prezentă, din punctul meu de vedere, o viziune distorsionată a credinței - o credință înțeleasă ca o așteptare, ca o ipoteză. De exemplu, eu cred că Dumnezeu ...... eu cred în Dumnezeu…. Înseamnă că eu admit că Dumnezeu există. Din punctul meu de vedere, acest lucru este incorect. Dacă eu cred în Dumnezeu, înseamnă că eu aspir către El. Scopul meu principal este asemănarea cu Cel de Sus și înseamnă că credința mea mă determină să am un mod de viață corect, o atitudine corectă față de oameni, să mențin iubirea în sufletul meu. Mai exact, credința începe să mă schimbe în bine....”

 

”Dacă nu există unitate între soți, aceștia nu vor putea să rezolve în mod normal nicio problemă comună. Fiecare va tinde să se ridice deasupra celuilalt și orice rezolvare va duce la triumful uneia dintre părți și la suprimarea celeilalte. Doar dacă există unitate, dacă soțul și soția rezolvă problema împreună, atunci poate fi găsită o soluție potrivită pentru amândoi.

Cea mai importantă lege a dezvoltării este legea unității și a luptei contrariilor. Toți știu ce este o luptă, însă noi ne imaginăm destul de confuz ce înseamnă unitatea. Iar unitatea este chiar iubirea.

Dacă oamenii nu au deloc iubire, atunci ei se află în conflict la nivel de trup. În acest caz, are loc distrugerea uneia dintre părțile aflate într-un conflict.

Dacă adversarii au iubire, dar aceasta este puțină, atunci ei se află în conflict la nivel de spirit: are loc înăbușirea uneia dintre părți, o parte începând să o conducă pe cealaltă.

Oamenii, care au ceva mai multă iubire, se află în conflict la nivel de suflet. La ei apare deja oportunitatea de a ajunge la un consens, de a găsi soluții reciproc acceptabile. Acest lucru este ceea ce noi numim a menține pacea.

Dar, dacă oamenii au un nivel de iubire și mai înalt, aceștia se află deja la nivelul unui sfânt și atunci ei nu doar cad de acord mai ușor unul cu celălalt, ci și încep să se ajute reciproc.

Dezvoltarea abilității unui om de a se afla în conflict se petrece într-o asemenea ordine: la început – distrugere, apoi – concurență, în continuare – competiție, pe urmă – ajutor reciproc.

Când nu există unitate între soți și aceștia nu se străduie să devină uniți, atunci orice conflict se transformă în distrugere reciprocă, atunci nemulțumirea unuia față de celălalt se acumulează și, în cele din urmă, familia se destramă.

Mulți oameni cred că cel mai important lucru în viața de familie este autoafirmarea. Ei vor să demonstreze permanent că au dreptate, că sunt bogați, că ei sunt mai deștepți, mai buni, mai drepți. O familie nu poate să existe fără conflicte, însă un conflict nu trebuie să fie distructiv și fatal pentru soți, ci trebuie să îi dezvolte....”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”SECRETELE FERICIRII IN FAMILIE”

 ”Cu aproximativ un an în urmă, am început să cercetez dacă este posibil să salvezi omul de viciul alcoolului, pe cale naturală. Am fost rugat să ajut un om inteligent şi talentat, care nu se putea opri singur și era la limita alcoolismului cronic. El nu credea că cineva îl mai poate ajuta.

M-am întâlnit cu el și i-am spus:

– Știți din ce cauză beţi? Omul trebuie să iubească din nou lumea din jur iar, dacă acest sentiment îi lipsește, începe un chin sufletesc. Omul încearcă să-şi înăbușe durerea sufletească prin orice mijloace. Aceasta duce la narcomanie, alcoolism, diverse forme de toxicomanie. Adevărata cauză a narcomaniei și a alcoolismului este nivelul scăzut de iubire din sufletul nostru. Iar această stare apare din cauza unor supărări puternice, din cauza reprimării iubirii faţă de oameni.

I-am enumerat faptele de ucidere a iubirii, care au fost săvârşite de părinții săi și de el însuși.

După corectare, a dispărut deformația foarte puternică a câmpului. După câteva zile, testarea a demonstrat puritatea câmpului; pasiunea lui pentru alcool dispăruse. După o jumătate de an, am verificat iar: omul încetase să mai bea, scăpând de această boală.

Un caz interesant s-a petrecut la Ialta. După lecția mea, s-a apropiat un om și mi-a povestit următorul lucru: vecinul său a căzut în patima beţiei, de care nu putea scăpa în niciun mod.

– Am hotărât să mă folosesc de metoda dumneavoastră, m-am apropiat de el și i-am spus: „Spune-mi, ce ţi s-a întâmplat înainte de a te apuca de băut? Ce ţi-a rămas în minte?”.

– „Când s-au împărţit cartofii, pentru mine n-au mai ajuns, și atunci m-am supărat foarte tare”. Eu i-am spus: „Cere-ţi iertare pentru faptul că te-ai supărat”. El și-a cerut iertare de la Dumnezeu și a scăpat de patima beției.

Cazul este anecdotic, însă el oferă o imagine exactă a ceea ce trebuie să facă omul, pentru a scăpa de asemenea patimi. Înainte de toate, omul trebuie să înceteze să se mai supere pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea, să o iubești.

Armonia înseamnă iubire. Trecutul, prezentul și viitorul sunt obiecte ale iubirii. Omul trebuie să aibă iubire în suflet și atunci el nu va mai avea nevoie să bea. ”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”DIAGNOSTICAREA KARMEI - Vol. 1”

 

”Situația, creată acum în lume, corespunde nivelului spiritual actual al omenirii. Se cheltuie tot mai mulți bani pentru narcotice şi pentru lupta împotriva acestora, însă efectul este mizer, în timp ce narcoticele câștigă tot mai mult teren. Acest fapt este un rezultat al neînțelegerii faptului că nu împotriva narcoticelor trebuie dusă lupta, ci împotriva acelei cauze care provoacă atracția pentru acestea. Iar cauza este nivelul scăzut al iubirii interioare a umanității.

„Și încă din cauza încălcării multor legi, în oameni se va răci dragostea” s-a spus despre noi, cu două mii de ani în urmă. Renunțarea la iubirea față de Dumnezeu și la sentimentele Divine, la iubirea faţă de proprii părinți și de copii, faţă de sine și de omul drag, faţă de natura nevie şi faţă de lumea ce ne înconjoară, a devenit ceva obișnuit în viața noastră. Toate aceste încălcări declanșează programul de distrugere a iubirii, care are drept rezultat dezvoltarea în avalanșă a cruzimii, care nu poate fi stinsă nici prin alcool, nici prin droguri. Pentru a ieși din starea crizei actuale și a scăpa de rănile sale, omenirea trebuie să învețe din nou să iubească: pe Dumnezeu, unul pe altul, Universul, oamenii, lumea înconjurătoare, trecutul, prezentul și viitorul. „Dumnezeu este Iubire”. Unii cred că acest lucru este mai mult decât simplu: am spus că iubesc și gata, am început să iubesc. Iubirea este o artă complicată, care trebuie învăţată printr-un efort permanent.

Orice celulă a organismului nostru, pentru existența ei deplină, trebuie nu numai să funcționeze neîncetat, dar să și respecte regulile unității cu întreg organismul. Omul este o celulă a lumii. Sarcina lui este nu numai aceea de a-și îndeplini funcțiile, dar să și aspire încontinuu spre contactul și unitatea cu Universul, spre iubirea faţă de Dumnezeu. Contactul nostru cu Divinul este determinat nu numai de dorinţă și credinţă, dar și prin puritatea spiritului și a trupului. Noi toți avem un contact cu Divinul, însă gradul acestuia este divers: cu cât omul este mai pur, cu atât este mai mare contactul...”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”DIAGNOSTICAREA KARMEI - Vol 1”

„În ultimele decenii ale istoriei noastre, ne-am sălbăticit foarte mult și, din această cauză, în prezent, noi nu înțelegem lucrurile cele mai elementare. Câți dintre noi pot da un răspuns corect la întrebarea: „ Ce este mâncarea?”

Hrana acționează, în primul rând, asupra structurilor de câmp ale omului și, așa cum este această influență, la fel este și omul. Am testat să văd ce se întâmplă cu energia în timpul mesei, și am fost extrem de mirat, aflând că omul asimilează hrana prin prima chakră. Un om poate fi vindecat printr-o alimentație corectă, în timp ce o alimentație incorectă îl distruge, nu mai puțin decât concepția greșită despre lume și comportamentul incorect.

„Și a spus Dumnezeu: iată, v-am dat tot felul de ierburi, care împrăștie sămânța câtă se găsește pe întreg Pământul, și tot felul de pomi, care fac roade și răspândesc sămânța, să vă fie de hrană”. În „Bhagavad-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore după ce a fost gătită: este o hrană „murdară”, fiindcă ea este bună doar pentru trup, în ea nu se mai găsește nimic pentru suflet.

În Iudaism există noțiunea de „carne necușeră”. Este vorba de carnea care conține sânge și ea nu se folosește în niciun caz la gătit. De ce? Sângele păstrează datele despre viața corpului fizic, în el este conținută toată informația despre bolile, sentimentele și, de asemenea, emoțiile pe care le-au avut animalele la tăiere....”

Fragment Carte S.N. Lazarev ”DIAGNOSTICAREA KARMEI - Vol 1”

 

”Dacă un om își regretă trecutul, se teme de viitor, dacă el are supărări, ură, nu acceptă lumea, atunci foarte multă energie se consumă pentru această rezistență la ceea ce se întâmplă – și, cu cât se cheltuie mai multă energie, cu atât mai rapid apare boala. Abilitatea de a fi în armonie cu sine însuși, cu propriul destin și cu lumea constituie una dintre regulile principale ale sănătății noastre.”

Noua practică: ”Puterea interioară și Încrederea în Sine” -

  https://lazarevsn.ro/produse/

Viața noastră nu are limite

 

"NU EXISTA ÎN ADN-UL NOSTRU CUVÂNTUL MOARTE. 

Ne mint spunând că oamenii mor de bătrânețe; nu există boală numită “bătrânețe”!

Celulele organismului sunt reînnoite constant, chiar și la bătrâni.

Păcat că greșelile se acumulează în reproducerea celulelor, dar există întotdeauna o anumită cauză a morții.

Nu e așa ușor să omori un om, oprindu-i inima și plămânii.

Oamenii nu mor de bătrânețe, mor de boli cardiovasculare, pulmonare, din cauza tumorilor sau diabetului zaharat.

Cu organele “fine”, teoretic, viața noastră nu are limite.

Dar dacă celulele sunt mereu reînnoite, cum se face că bătrânii nu au pielea copiilor?

Știința nu știe.

Ba da se știe datorită gândirii negative.

Unghiile care cresc mereu.

Pielea noastră este reînnoită la fiecare 2-3 luni.

Sângele în șase luni.

Inima ta este reînnoită la fiecare 20 de ani.

Plămânii în fiecare an.

Ficatul se regenerează în câteva luni.

Chiar și creierul își reînnoiește celulele.

La 10 ani scheletul este reînnoit.

La 15 ani toți mușchii și țesuturile sunt reînnoite.

Inclusiv personalitatea se schimbă din 7 in 7 ani.

Pentru ca regenerarea să se întâmple cu succes, trebuie să ai grija de tine din toate punctele de vedere, și aici mă refer de la hrană spirituală, aer, apă, hrană vie.

Secretul este acesta: informația despre îmbătrânire și moartea lipsește în ADN-ul nostru: Nimeni nu știe de ce îmbătrânim, devenim orbi și ne acoperim cu riduri, în timp ce toate părțile corpului sunt reînnoite.

Există o teorie: programul de îmbătrânire este în mintea noastră.

Așa am fost programați prin a crede că așa este normal să murim.

În schimb realitatea este cu totul alta."

Sursa: Adevărul Suprem

 

 

Foto: Viocomsa

Copyright (c) 2023 Viocomsa All Rights Rezerved

Nu vă lăsați înșelați !

 

 Autor Catalin Suceveanu

Nu vă lăsați înșelați!

Și Ucraina, și Rusia, și România, și orice altă țară de pe planeta asta, sunt SCLAVE. Sclavele unor maniaci, obsedați de putere (mai mult decât de bani). Nu vreau să vă mai vorbesc despre sclavagismul modern practicat la scară globală. Cred că e de prisos, câtă vreme e atât de evident.

A te trezi acum să vorbești despre democrație, drepturi și libertăți, este ca și cum ai face pipilică împotriva vântului. Nimănui nu-i place libertatea, ca s-o spunem pe șleau. De ce? Pentru că noi toți ne-am lăsat legate viețile cu felurite lanțuri - tehnologia fiind calul troian folosit îndeobște de cei care ne robesc pe noi. Adică, nu suntem noi dependenți de emanațiile tehnologice? Ia să ne gândim cât de mult stăm zilnic pe telefon, spre exemplu. De internet nici nu mai pomenesc. Cât despre tembelizor și canalizările media, ce mai putem comenta?

Hai să facem un exercițiu de imaginație! Să presupunem că se ia curentul pentru o săptămână. Ce facem noi într-o astfel de situație? Nu tu telefon mobil, nu tu tv, nu tu aer condiționat, nu tu internet, nu tu apă curentă (că apa nu urcă singură până la robinete), nu tu mâncare gătită pe plitele electrice, nu tu mașini și trotinete/biciclete „eco friendly”, nu tu bani scoși din bănci (că nu funcționează bancomatele), nu tu cumpărături la chioșcul din colț (că nu funcționează cititoarele de carduri), nu tu spitalizare și servicii medicale (că mai toată aparatura medicală modernă depinde de curentul din prize) etc șamd.

Noi ne-am legat viețile cu aceste emanații tehnologice. În caz de extremă necesitate, când ne este primejduită existența, nu vom ști ce și cum să facem pentru supraviețuire. Iar „stăpânii la lume” știu asta cel mai bine. De aceea ne-au încurajat să adoptăm astfel de tehnologii, inoculându-ne în subconștient ideea (absolut criminală) că tehnologia ne ajută în dezvoltare și ne ușurează munca. Or, eu observ exact contrariul: nu ne e nici mai bine, nici mai ușor. Iobăgia modernă nu are nevoie de bici, zale legate de picioare și colare de fier la gât! Are nevoie doar de REEDUCARE.

Reeducarea aceasta nu s-a întâmplat peste noapte. Ea este continuă de sute de ani încoace. Ba chiar de mii de ani. Stăpânitorii imperiilor și-au dorit întotdeauna să aibă control total asupra populațiilor. Iar pentru a atinge acest deziderat au folosit forța, frica, spaima, taxele și impozitele, băncile (și sistemele de împrumuturi), școlile, spitalele, apoi mass-media (adică armele de distrugere în masă).

Dependența ne face sclavi! Adicția! Sclavul perfect este acela care se supune orbește, care execută fără să gândească, care preferă confortul de moment, care nu știe să facă nimic fără să i se spună ce, care se crede atât de util societății încât uită să se facă util în primul rând sieși. Sclavul trebuie să fie în primul rând prost, ca să fie sclav cu acte în regulă. El trebuie să aparțină stăpânului său cumva. Și cum poate el să fie altfel supus decât prin tehnologie? Stăpânul, care deține tehnologia, deține și dreptul de viață asupra celor care o folosesc.

Sigur, vor fi unii care se vor gândi cumva în zeflemea: lasă-ne, bre, cu aberațiile astea, că și tu te folosești chiar de această tehnologie ca să ne spui părerile tale. Așa este, le folosesc. Dar încerc, pe cât posibil, să nu mă las folosit de ele. Încerc să nu mă las subjugat cu totul. Aici e diferența. Și tot din aceasta pleacă o anume stare de opoziție la hegemonia tartorilor noștri. Eu încă lupt. Pe căile mele, dar lupt. Cu armele mele, dar lupt.

Sunt conștient de pericole și de implacabilul situațiilor actuale, când omenirea stă pe marginea prăpastiei și așteaptă să fie împinsă de vie în groapă. După ce a fost prinsă în mrejele sclaviei, după ce a fost siluită în fiecare clipă a existenței ei, după ce a fost bătută și chinuită și maltratată în ultimul hal, omenirea a ajuns acum să-și iubească ucigașii. Adică bolnavă de sindromul Stockholm. Cred că oamenii au devenit masochiști.

Uneori îmi doresc să-i pot schimba pe unii oameni. Dar și acei oameni doresc să mă schimbe, la rândul lor. E un veșnic meci între diverse interese individuale. Toată această zbatere permanentă duce la conflicte și provoacă răni. Răni care, din mândrie și din prejudecăți și din ipocrizie și din răutate, rămân adesea nevindecate. Oamenii nu vor să se schimbe. Însă, fără știrea lor, încetul cu încetul, prin dezinformări și malformări ale adevărului, prin mistificări și mințiri permanente, stăpânii se fac sclavi pe conștiințele acestora. Grotescul situației constă în aceea că sclavul crede că îi este bine sub stăpânul său și se bucură de condiția sa de vită de povară.

Metoda brevetată de sistemul de opresiune este aceasta: întâi li se iau oamenilor majoritatea drepturilor și libertăților. Apoi, prin bunăvoința și purtarea de grijă a stăpânilor, li se returnează cetățenilor o parte a drepturilor refuzate mai înainte, creându-și astfel o imagine aureolată de sfinți apărători ai celor mulți. Apoi, metoda se aplică din nou și din nou. La nesfârșit. Că oamenii sunt astfel obișnuiți să creadă că doar atât li se cuvine, cât le permit asupritorii. În cele din urmă, sclavii nici nu mai realizează că au condiție de sclavi. Te naști sclav, rămâi sclav. Vrei să devii stăpân de sclavi? Atunci trebuie să fii sclavul/sluga șefilor la lume, asta pentru ca să te situezi undeva mai sus pe piramida sclaviei, să nu fii chiar la baza ei.

Oameni buni, căutați-vă alternative! Vă tot repet acest lucru de ceva timp încoace. Încercați să vă rupeți acele lanțuri, despre care scriam mai sus. Încercați să fiți...ai voștri. Încercați să îndepărtați de la voi tot ce vă înrobește: mental, fizic, spiritual. Vreți să fiți robi? Fiți robi ai binelui! Vreți să fiți slugi? Fiți slugile Creatorului nostru! Că cel ce Îl are pe Dumnezeu, nu mai este slugă, ci fiu vrednic. Nu e nevoie de foarte multe pentru a trăi o viață în libertate, credeți-mă. În fapt, cu cât deții mai puține lucruri trecătoare, cu atât mai liber ești. Cel ce are, cu cât are mai multe, cu atât vrea și mai multe. Cel ce nu are, nu este dependent de ele. Înțelegeți că e un paradox: devii bogat și luminos sufletește în momentul în care renunți la „confortul” pentru care trebuie să devii rob ca să-l dobândești!

Cineva îmi spunea zilele trecute că ce e aia să mergi la toate slujbele și să ții toate sărbătorile, că cine ar mai munci atunci?... Păi, fraților, în primul rând, Dumnezeu nu l-a creat pe om să-i muncească grădina Raiului. L-a creat ca să-i fie prieten și împreună locuitor, să se desfăteze din roadele bogate ale împărăției cerurilor. Iar Hristos ne zice că Dumnezeu poartă de grijă tuturor: și păsărilor cerului, și crinilor țarinii - care sunt trecătoare. Dar cu atât mai mult poartă grijă de noi, oamenii, făptura cea mai aleasă a creației Sale. Pe poporul israelit l-a hrănit timp de 40 de ani în pustie cu prepelițe și mană cerească, până ce a murit generația cârtitoare. Arătând prin aceasta că El ne poate hrăni și îndestula fără ca măcar să muncim cu mâinile noastre - la fel cum a făcut-o și la înmulțirea pâinilor și a peștelui, sau atunci când a prefăcut apa în vin. Că și dacă muncim și ne ostenim pentru a ne câștiga existența, nimic nu ar fi posibil dacă n-ar vrea Dumnezeu să reușim! Că degeaba semeni și lucrezi pământul, dacă Dumnezeu nu coboară ploaie la bună vreme peste sămânță.

Așadar, munca este bună, dar excesul este rău. Dacă am avea credință cât de mică în Dumnezeu, dacă ne-am face robii Lui în loc să ne facem robi ai păcatelor, ai muncii, ai șefilor noștri, sunt convins că ne-am simți în sfârșit liberi. Independenți în adevăratul înțeles al cuvântului. Că nici banii/avuția, nici puterea, nu te aduc în starea de a-i controla pe alții, ci în aceea de a fi tu însuți controlat de ele!

 

Sursa Facebook Catalin Suceveanu

EFECTELE MEDITAȚIEI ÎN FUNCȚIE DE DURATA PRACTICĂRII!

 

 

3 minute – produc schimbări în câmpul electromagnetic uman, se îmbunătățește circulația și balanța biochimică a sângelui.

7 minute – încep să se modifice ușor anumite pattern-uri de gândire din creier, crește diametrul câmpului electromagnetic individual – aura .

11 minute – încep să se producă schimbări în sistemul nervos și endocrin al organismului.

22 minute – permite „celor trei minți” (negativă, pozitivă și neutră) să se echilibreze și să înceapă să lucreze împreună. Subconștientul începe să se purifice.

31 minute – permite glandelor endocrine, respirației și concentrării să influențeze simultan celulele și ritmurile organismului. Secreția glandelor endocrine este complet echilibrată, la fel și energia eterică a chakrelor (acestea fiind punctele de conjuncție energetică dintre centrii fizici și spirituali).

62 minute – produce modificări în substanța cenușie a creierului. Stimulează lobii frontali ai creierului, hipofiza și glanda pineală. Prin intermediul corpului fizic, a emoțiilor și a stării mentale se stabilește comunicarea cu Divinitatea din interior. Umbra din mentalul subconștient, precum și proiecțiile externe sunt integrate.

2,5 ore – modifică psihicul, în funcție de câmpul magnetic înconjurător astfel, încât mentalul subconștient să se fixeze într-o schemă nouă de funcționare, sub influența Conștiinței Universale.

EFECTELE MEDITAȚIEI ÎN FUNCȚIE DE NUMĂRUL ZILELOR DE PRACTICĂ

40 zile – ne scapă de un obicei nociv

90 zile – permit dobândirea unui obicei nou, benefic

120 zile – manifestarea firească a unui nou obicei/abilități

1000 zile – obiceiul/abilitatea este adusă la măiestrie

EFECTELE MEDITAȚIEI ÎN FUNCȚIE DE NUMĂRUL CELOR CE MEDITEAZĂ

Orice meditație este o incredibilă armonizare cu natura și Universul; dar atunci când mai există și alți oameni lângă noi, efectul unei astfel de meditații colective devine mult mai puternic.

” În Epoca de Aur oamenii vor învăța cu toții să se unească între ei. Și această unire are și ea propriile ei legi de manifestare:

Două aure umane se amplifică între ele de până la 7 ori, dacă oamenii sunt uniți de aceeași idee, frecvența lor e aceeași și ei meditează pentru un scop comun.

3 de oameni – aurele se amplifică de 7 ori la pătrat, adică de 49 de ori.

Dacă se unesc în meditație 4 persoane – ei își amplifică reciproc aurele cu 7 la puterea a 3-a, adică de 343 ori!

Prin urmare, cu cât mai mulți oameni cu același nivel de elevare meditează împreună, cu atât mai valoros devine fiecare membru, ce li se alătură în continuare, deoarece el crește exponențial puterea meditației. Colectivul este o mare putere!”

Sursa Konstantin Tsiolkovsky, „Despre puterea unității”

 

Sursa fbk. Tocianiuk Vlad

 

 

Omenirea trăiește în iluzie: Nu există virusuri în natură (inclusiv comentarii, dezbatere)

 

 

Nu există virusuri în natură

Există o întreagă înșelătorie formată din nenumărate studii și cercetări false privind existența unor viruși inexistenți. Ceea ce nu poate fi văzut și atins nu poate fi simțit și prin urmare, ceea ce nu poate fi văzut, atins și simțit încurajează tot felul de ficțiune, minciună și înșelăciune pe orice subiect.

Un exemplu în acest sens este forța nucleară puternică și slabă. Nu poate fi văzută sau dovedită, dar conform pseudoștiinței academice este una dintre cele patru forțe ale naturii și singura forță cu adevărat încercată, experimentată și folosită este forța electromagnetică.

 O genă izolată din ADN-ul animal are coduri și informații biochimice diferite față de genele umane. Dacă această genă animală este inserată într-un ADN uman, cu siguranță va evoca un răspuns defensiv și agresiv ADN-ului uman. ADN-ul uman va izola, identifica și elimina gena străină. Și pentru a îndeplini această sarcină, ADN-ul se bazează pe întregul aparat chimic, molecular, celular și imunologic al corpului uman. O mașină perfectă a creației divine. Ceva incomparabil în tehnologie.

 Pe măsură ce ADN-ul uman identifică, izolează și determină sistemul imunitar să acționeze, armata defensivă trece la ofensivă, formând ARN m, care, la rândul său, determină celulele să reproducă informațiile genelor străine, permițând limfocitelor și celulelor sistemului imunitar să folosească materialul pentru a lupta cu gena.  Aceasta blochează acțiunea biochimică a genei invadatoare și stochează informațiile sale chimice în memoria celulară.

Anticorpi. Următorul pas este auto-repararea ADN-ului deteriorat.

 Nu există virus SIDA, nu există virus CO-vrig, nu există virus rujeolic. Nu există viruși! Nu au fost niciodată puși în evidență. Nicio boală nu este cauzată de viruși.  Orice boală care implică material genetic străin organismelor este creată și manipulată de mâna omului. Când guvernelor li s-a cerut să demonstreze că Co-vid există cu adevărat, nu au putut aduce dovezi, nimic. Nu a existat niciun „virus” (de fapt o genă) care să fi fost izolat sau al cărui cod chimic a fost secvențial.

Până acum, aproximativ 137 de unități din aproape 30 de țări au recunoscut că nu există nicio dovadă la nivel mondial că virusul SARS-CoV-2 a fost evidențiat sau izolat printr-o probă dintr-un pacient.

  „Ce s-a întâmplat ridică o întrebare foarte simplă: cum poate un virolog să identifice un nou virus și apoi să demonstreze că virusul provoacă boală?”, a spus dr.Thomas Cowan într-o conferință virtuală intitulată „Virology on Trial”.

 „Virologia” este un domeniu medical creat exclusiv pentru a justifica și dovedi existența a ceva care nu există. El a adăugat că acest lucru este valabil și pentru alte boli. „Nu a fost găsit HIV la o persoană cu SIDA; niciun virus rujeolic nu a fost găsit direct în lichidul unei persoane cu rujeolă etc.”, a spus el, menționând că diferite instituții precum Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Institutul Robert Koch și Institutul Pasteur acceptă aceste escrocherii.

 Este evident: este vorba de bani!!

Nimeni nu poate detecta un virus direct din lichidul oricărui tip de persoană bolnavă. Orice virolog ar spune că nu se poate, a spus Cowan: ,,nu așa găsim viruși. Așa că ar trebui să fim conștienți de asta și să nu facem această greșeală.”

  Omenirea trăiește în iluzie…

 Sursa: preluat de pe Telegram 

publicat de burebista2012.blogspot.com 

 comentarii: 

unknown:Telegram nu spune mare lucru. Problema e nu ce nu există, ci ce e ceea ce există!
Porniți pe calea analizei, pe bază de logică, bun simț și imaginație,am rupt materia (moartă) în porțiuni-limită, pe care le-am numit atomi. După secole și milenii, tot pe baza imaginației, dar și pe cale experimentală, s-a stabilit că există și particule sub-atomice, fără masă, dar purtătoare sau nu a unei sarcini electrice de un semn sau altul (+ sau -). După cercetări care au durat zeci de secole, s-a ajuns la Tabloul elementelor (Mendeleev), care, încă se completează. Toate acestea privesc numai așa numita ”materie moartă” sau insuficient organizată, deosebită de ”materia superior organizată” sau vie, ce reprezintă o cu totul altă față a realității.
Fiind vorba de lucruri invizibile, s-a ajuns la diverse povești, atât din punctul de vedere al ”materiei moarte” cât și din acela al ”materiei vii”.
De un secol și jumătate se vorbește de tot felul de particule sub-atomice de ”materia moartă” și de altele ”sub-celulare”, ale ”materiei vii”, care adesea este numită ”materie superior organizată”. Aceste particule sub-celulare au putut fi studiate la microscoapele optice (de acum aproximativ 150 de ani), care măreau cam până la 750-800 de ori.
În cercetările lui de laborator, Pasteur a folosit astfel de microscoape, interzicând celor de sub comanda sa utilizarea microscoapelor ce măreau de peste 400 de ori: De ce? Mister.
Marele adversar al lui Pasteur (care a fost un chimist șarlatan și un francmason criminal) a fost medicul, chimistul și farmacistul ANTOINE BECHAMP, absolvent al liceului Sfântul Sava, din București, promoția 1836:
ANTOINE BECHAMP este primul savant care a sintetizat și sistematizat cunoștințele omenirii despre materia vie, pe care a studiat-o cu cele mai puternice microscoape optice ale secolului al XIX-lea. La vremea respectivă, particulele subatomice au primit diverse nume: bacili, bastonașe, vibrioni, microbi, etc. Béchamp a constatat că aceste particule sub-celulare, pe care le putem numi A, B, C, D, etc., pot trece din A în B sau C, D și invers, din B; C; D, în A, etc. Trecerea aceasta a particulelor subcelulare din A în B, C, D sau Invers, din D, C, B în A se însoțește cu trecerea celulei în cauză sau chiar a unui întreg organism complex, din starea de ”sănătate” sau echilibru, în starea de ”boală” sau dezechilibru, ce poate conduce la echilibrul cvasi-absolut, numit ”moarte”. Când ne înțepăm, de exemplu, facem o punguță de ”puroi”, pe care îl putem elimina prin mini-chirurgie, dar care, în majoritatea cazurilor se resoarbe singur, fără intervenție din partea noastră. Formarea puroiului înseamnă trecerea particulelor sub-celulare din A în B, C, D, iar resorbirea sau dispariția puroiului înseamnă revenirea particulelor de la starea D, C, B la starea A. În general, atât la nivelul 4unei unice și simple celule vii, descompunerea acestora în sensul A, B, C, D se termină undeva, la o limită pe care o putem numi ”M”, de la cuvântul MICROZIMĂ, ce dă titlul lucrării fundamentale a lui BECHAMP (LES MICROZYMAS...), publicată la Lille, în anul 1883.

1. 

   Saraha5 mai 2022, 12:58

   Mi-a plăcut acest studiu.

2. 

   Unknown5 mai 2022, 15:06

   de aici deducem că soluția rezidă numai în noi să activăm Microzima.
   Hai Activare Microzima!

3. 

   Puiu Salan5 mai 2022, 15:18

   Cu mult regret vă spun că acesta este versiunea oficială a mass-mediei păpușată în întregime de mafia khazară prin care excrocul de Pasteur a denaturat descoperirile savantului Bechamp si a mințit sponsorizat de clanul rokefeller pentru a impune omenirii excrocheria medico-farmaceutica, care trebuia să vadă în microbii din rană cauza rănii și nu ajutor dat organismului pentru refacerea țesutului deteriorat. Cei de peste zece ori mai mulți microbi decât celule vii, care trăiesc în simbioză cu organismul uman, 1,5 kg ca și greutate, ajută la refacerea țesuturilor după accidente sau boli, și nu le provoacă decât cu foarte rare și mici excepții. Dar această excrocherie științifică sta la baza câștigurilor uriașe din vânzarea antibioticelor care fac mult mai mult rău decât bine. Și binele este tocmai datorită efectului placebo. Bolile omului sunt produse de denaturarea energiei vieții care e de natură subtilă și n-are nici o legătură cu chimia și cu moleculele. Moleculele ca și microbii sunt produși de organism, de farmacia cu care am fost înzestrați de Dumnezeu, de miliarde de ori mai performanta decât Pharma, pentru a repara efectele negative produse de emoții, respectiv diferite afecțiuni, și nu sunt cauza care le produce. Așa s-a ajuns în sute de ani de minciuni "științifice" să ignorăm energia subtilă a vieții numită și suflet, și să îndesam în buzunarele fără fund ale mafiei rokefeller veniturile obținute prin munca cinstită, doar pentru ameliorare iluzorie pana la sfârșitul vieții și nu pentru vindecare definitivă cum făceau vracii sau șamanii înainte de rokefeller.

Oana Popescu5 mai 2022, 12:04

Spre deosebire de A, B, C, D, ultimele particule, numite ”M” (microzime) sunt practic nemuritoare, rezistă la temperaturi de aproximativ 800 grade Celsius, se întâlnesc peste tot și se pot organiza astfel încât, pe baza lor, pot să reapară celulele vii și chiar organismele complexe din care ele au provenit cândva.
Pe bună dreptate, Béchamp a considerat că microzimele sunt un fel de ”cărămizi ale vieții”, ele explicând suficient de bine ( a crezut el atunci, după cum cred și eu, acum) cum apare ”viața”, cum apare ”boala”, cum apare ”moartea” și cum, din aceasta, reapare ”viața”.
Din motive de cu totul altă natură, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, știința, în general, și Medicina în special, au luat-o pe calea banditismului tehnologico-masonico-satanico-diabologic, pe care mulți începem să-l intuim, dar suntem departe de a-l înțelege cu adevărat, de a ne putea apăra contra lui, etc.
Întreprinderea sau escrocheria vaccinalo-eutanasiantă este un aspect al acestei chestiuni. Între timp, problema relației dintre ”materia moartă” și ”materia vie” a devenit problema relației dintre om și mașină (sau unealtă), altfel spus dintre materie și spirit!
Pe planul cunoașterii, materia pare să se sprijine pe două valori, plusul și minusul din electricitate, valorile zero și unu sau A și B din informatică. Unii cercetători au ajuns foarte departe pe linia relației dintre Om și Unealtă sau Mașină. De exemplu, s-a înțeles foarte bine că, după ce au stat vreme de secole cuminți și la locul lor, lăsându-se dezvoltate și manipulate de om, de acum mașinile se ocupă ele de dezvoltarea și manipularea omului!
Paul EMBERSON, un antroposof din școala lui Rudolf Steiner a scris câteva foarte interesante cărți, pe această temă.
Revenind la punctul de plecare, virușii ar putea ocupa o poziție oarecare între ”D” și ”M”, fără să aducă nimic nou la cele descoperite de Béchamp,la vremea lui, sau la dezvoltările și concluziile scoțiano-elvețianului Paul EMBERSON, mort în urmă cu doi ani.
Din păcate, pe cât am înțeles eu, burebistanii lui Marius Sumedrea nu pot ieși de sub JUGUL OBELISCULUI BIBLIC, al patriarhului Avraam, primul tăiat împrejur din actualul ciclu istoric, adică primul om devenit ”unealtă” sau ”mașină”, un fel de ”cyborg”, cum spunem azi.
Merită să ne gândim la semnificația tăierii rituale împrejur, care este, probabil, ABC-ul pedofiliei, pedocidiei și tuturor deviațiilor sexuale posibile. În fond. tăierea rituală împrejur (dar numai de ziua a opta (mai exact între a 8-a și a 30, adică perioada primei pubertăți omenești) lipsește omul de glanda endocrină numită genitala internă sau interstițială, despre care cititorii cărții FREUD A MINȚIT, au aflat câte ceva. Tăierea rituală împrejur, de ziua a opta a fost și este încă tehnica folosită de la Avraam încoace, inclusiv astăzi, în mai toate maternitățile americane, englezești, sud-coreene, în curând, probabil și bucureștene.

Saraha5 mai 2022, 13:03

Cum se face acest ritual, este ritual sau operație chirurgicală. Ce efecte negative are ? Te rog.

Unknown5 mai 2022, 15:05

Semnificația tăierii rituale împrejur, care este, probabil, ABC-ul pedofiliei, pedocidiei și tuturor deviațiilor sexuale posibile. @Oana Popescu

rituale împrejur mie mi se pare un ritual simbolic de crima ca și cum ai sugruma sau sufoca ceva, la fel ca masca care e același ritual de tăierii împrejur a aerului, o deconectare de la anumite energii mai fine, soft ale elementelor.

1. Luc Montagnier MARELE ȘARLATAN - " DESCOPERITORUL SIDEI "
   
   În realitate nu vedem nici un bolnav de SIDA pe stradă și dacă boala ar fi existat,ar fi fost trecută în buletin să știi cu cine să ai legături intime și nu. Pe timpul lui Ceaușescu se dădeau imagini cu copii subnutriți din Africa - mințind că au sida.
   
   Maimuța verde de Zair (Chlorocebus spp.), este bine sănătoasă și nu are nici un stres.
   
   Pentru mine asta este însa singurul drum realist. De aceea, chit că sună ciudat și este îngrozitor pentru cei afectați, pentru mine SIDA este ceva pozitiv, în sensul că e vorba de o dogmă globală. Prima dogmă globală declarată de un guvern: HIV a fost anunțat de guvernul american în conferința de presa din 23 aprilie 1984. De aceea, când această dogmă va imploda, o va face cu o putere extraordinară, mai ales dacă se va întâmpla concomitent în toată lumea. Poate că atunci omenirea se trezește din letargie și pricepe în sfârșit că statul trebuie controlat, la fel ca oricare altă întreprindere.
   
   Anonim6 noiembrie 2014, 10:33
   
   Am și eu o întrebare... Nu vă e teama că veți fi dată în judecată, datorita prostiilor pe care le publicați? O să ajungeți să susțineți ca nici virusule hepatitei B sau C nu există. Plus că sunteți un pericol, pentru cei din jurul dvs. Numa' zic.
   
   FELI POPESCU21 noiembrie 2016, 19:08
   
   Dar dvs. nu va e teama ca veți fi dat în judecata pentru port ilegal de creier?
   Evident ca nu există absolut niciun "virus patogen". Citiți argumentele biologului Ștefan Lanka:
   http://piersicuta.blogspot.de/2013/08/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html
   
   Deci furnizați publicația științifică despre izolarea originara a acestor virusuri (oricare din ele!) și despre patogenitatea lor, apoi mai vorbim. Veniți cu dovezi științifice care să-l contrazică, altfel țineți-vă aburelile pt. dvs. Numa' zic și eu.

2. Ah, iar acum, cu marea înscenare de Ebola, s-au mai trezit și alții ca nu exista dovada virusurilor patogene, după ce mi s-a publicat mie un articol și în engleza (asta ca să vă dați seama ce "pericol" mondial am devenit):
   http://drsircus.com/medicine/ebola-lie-exposed
   
   Imediat după mine, inspirați din analiza mea, au început și alții să pună întrebări incomode:
   https://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/03/bombshell-scientist-finds-no-reliable-evidence-ebola-virus-ever-isolated-from-a-human-being/#comment-82218
   http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/03/ebola-hoax-my-foia-request-to-the-cdc/
   
   Și apogeul:
   http://jonrappoport.wordpress.com/2014/11/04/the-invention-of-virus-reality/
   
   P.S. Comentariu re-adăugat în noiembrie 2016, întrucât la re-direcționarea blogului s-au pierdut niște comentarii.
   
   DELIA20 noiembrie 2016, 18:20
   
   În anul 1993 un medic american și-a injectat sânge de la un purtător, a dovedit că nu există așa ceva. Medicul Robert Wilner, de el este vorba, a scris și o carte "Minciuna mortală".
   
   FELI POPESCU21 noiembrie 2016, 19:06
   
   Da, aici poate fi văzută conferința acestui medic excepțional, în care s-a injectat cu sânge de la un om DIAGNOSTICAT cu "HIV", lucru pe care l-a făcut de mai multe ori, de fiecare data ieșind negativ la analize!!
   https://www.youtube.com/watch?v=tQCKb1JV-4A

   Saraha6 mai 2022, 10:33

   Dacă ar exista virusul covid 19, nu crezi că s-ar trimite măcar câte o fotografie fiecărui laborator care fac analize ?
   
   Nu există virusul acesta pentru că nicăieri nu există nici o revistă profesională cu fotografia făcută la microscop, şi nici pe tot internetul. Afirmația este fără dubii.
   
   Uite aici articol greu în care se simte emoția și sufletul,

   care, numai un erou îl poate avea ! Și-a pus propria viață în pericol :
   
   http://feli-popescu.blogspot.com/2014/09/sida-hiv-si-frauda-virala-interviu-cu.html?m=1
   
   https://feli-popescu.blogspot.com/2021/04/dr-ryke-geerd-hamer-despre-inexistenta.html

Vasile6 mai 2022, 12:03

Articolul spune adevărul.
Virușii sunt creați de om.
Iată doua exemple de brevete de invenție:
http://stiri.rol.ro/el-este-cel-care-ne-a-imbolnavit-intentionat-pe-toti-de-sida/
https://patentimages.storage.googleapis.com/e9/00/32/2dd98822a1250e/CA2741523A1.pdf
https://patents.google.com/patent/CA2741523A1/en si Ebola
Covid 19 este doar un fals virus pentru a acoperi efectul radiațiilor 5G, asa cum a spus și acel fost director la Vodafone.
Explicațiile din articol sunt clare și verificabile.

Oana Popescu6 mai 2022, 16:11

La povestea cu virușii, Telegram ne-ar fi putut spune ceva despre controversa științifico-polițienească din jurul virușilor. Nici eu nu știu tot, dar pe baza celor știute, de pe acest ”front” și de pe altele, pot face deducții, trage concluzii, ajunge la o opinie justificată, poate chiar justă. Prima și cea mai importantă carte, pe această temă, a apărut în State acum aproape 40 de ani. Eu am citit-o acum vreo 25 de ani în franceză. Autorul ei era un dentist american Leonard Horrovitz, khazar, bineînțeles, dar om întreg (cunosc și alții). În franceză, titlul cărți era LA GUERRE DES VIRUS (Războiul virușilor). Două volume, 7 sau 8 sute de pagini despre Fortul Dietrich, bugetul CIA pentru impunerea existenței falșilor viruși, legătura dintre vaccinarea Africanilor și a unor grupuri homosexuale de pe coasta atlantică și pacifică a Statelor, apariția sindromului imuno-deficienței numit Sida, etc. Atunci, atenția asupra acestei cărți mi-a fost atrasă de doctorița canadiană Gislaine Lanctôt și medicul Louis de Brouwer; ce conferențiau la Paris: Între timp, prin grija și banii mei, curiozitatea unui anumit DIICOT, ce voia să mă extrădeze într-o țară ”competentă”, pentru a-mi judeca opiniile și ideile, cu concursul unor cunoscuți necunoscuți, s-au publicat, după 2000, câteva cărți pe tema vaccinării și a escrocheriei vaccinale, atingându-se tangențial și chestiunea virușilor fictivi, Made in CIA... Atunci, prin 980-985 a început să se vorbească de SIDA..., lumea era speriată, mai ales homosexualii...
Dincolo de bugetul CIA, pentru viruși, boli, arme biologice, mă interesa adevărul, care există și el, fără să fie neapărat absolut. Am ajuns la BECHAMP, i-am studiat luni de zile microzimele, am produs și produc ”carne” artificială, sarmale de microzime, despre care începe să se vorbească românește, să circule fotografii netrucate, etc.
Ca mai toți Românii, mulți burebistani nu pot citi fără să creadă cu anticipație, de unde indigestii cerebrale, botnițe, ecloziuni intestinale, sufletești, avorturi mintale, modalități de a ejacula nu viruși ci drăcușori de-ai obeliscului peniano-avraamic.
Cu numele ei biblic, ce amintește pe Sarai-Sara, Saraha ar merita să știe măcar ce știa Sarai, apoi Sara prima femeie instruită în tăierea împrejur, nașterea viitorului Israel către suta de ani, minuni peste minuni! În ordine normală, fără minuni, nimic nu se poate pocnind din degete, de unde vorba cu biciul ce nu se face din rahat, care apoi să pocnească. Totuși, pe Incorect Politic, prin grija Marelui Anonim se află încă o carte TĂIEREA ÎMPREJUR – COMPLOTUL TĂCERII. O găsești acolo, dragă Saraha. Apoi, mai vedem... 

Proștii însă au nevoie de reguli, ca boul de jug, câinele de lanț și sclavul de cătușe.

sursa:  burebista2012.blogspot.com

Foto: Viocomsa