Evoluția medicinii în direcţia falsă, de la Louis Pasteur până astăzi şi Controversa Bechamp vs. Pasteur.
VIRUSURI, BACTERII ȘI MEDICINA „PASTEURIZATĂ”
Ceea ce medicina oficială se străduiește să combată de peste 100 de ani prin toate mijloacele posibile, cât mai agresive cu putinţă, anume virusurile şi bacteriile „răufăcătoare”, sunt în realitate germeni vii, care trăiesc în simbioză cu noi, mediul lor nutriţional. Însă de peste 100 de ani medicina scolastică este orientată contra vieţii, ceea ce este poate cel mai bine oglindit în denumirea de antibiotic dată multor medicamente.
De mult prea mult timp boala a fost considerată o problemă de destin. Soarta! Unul se îmbolnăveşte, altul nu. În timpurile vechi, existau demoni şi spirite rele; mai apoi, păcătosul era pedepsit cu o boală. Sau o societate păcătoasă era pedepsită cu o molimă. Apoi, închipuindu-ne că am devenit moderni şi deştepţi, am dat vina pe invadatorul din afară (pe microb, bacterie, virus). Ce nu mă mai surprinde de mult, şi în acelaşi timp e absolut tipic animalului superior denumit om, e faptul că întotdeauna altcineva a fost de vină, el însuşi niciodată.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o dată cu dezvoltarea tehnologică, a apărut şi ideea foarte periculoasă, dar repede îmbrăţişată de medicină, a doctorului salvator, care te ajută cu pilulele lui să învingi agresorul extern, demonizatul microb. De aproape 150 de ani, medicina se ţine cu dinţii de această idee, devenită deja de prea mult timp o dogmă împovărătoare.
Ce este boala? Cauza ei se află înăuntrul sau în afara noastră? Întrebări pe care medicina atotştiutoare nu vrea să şi le pună! Medicii jură în mod reflex pe Hipocrate, dar i-au uitat învăţătura: „Boala este în noi şi prin noi provocată”. Medicina se cramponează să caute un singur vinovat, pentru o anumită, singură boală, uitând să privească în ansamblu, întregul. Iar atunci când altcineva o face, acela este un şarlatan. Acum, mă întreb şi vă întreb: De ce, după aproape 100 de ani, nu există o terapie vindecătoare a cancerului? Cine e şarlatanul? Logic, cel care vindecă are dreptate. Iar medicina alopată NU vindecă afecţiunea numită cancer. Deci?
Un chimist pe nume Pasteur
Există oameni care au rămas în istorie. Unii pe drept, alţii pe nedrept. Unii pentru fapte măreţe, alţii pentru crime monstruoase. Din ce categorie face parte Pasteur? S-a născut în 1822. A fost un cercetător celebru. Şi dacă e să ne luăm după cele ce se pot citi în însemnările lui de laborator, care de-abia prin anii ‘70 au putut fi citite și de altcineva în afara membrilor familiei, a mai fost și un escroc şi un plagiator la fel de celebru. Prea multă vreme ne-am iluzionat că a făcut descoperiri epocale. A recomandat fierberea laptelui pentru a omorî germenii. Astfel, laptele a devenit inutil florei intestinale. Metoda se numeşte azi pasteurizare şi, din câte ne spun nutriţioniştii, mă refer la cei adevărați, este o metodă mai mult păguboasă decât folositoare. Acum, să fi fost doar chestia cu laptele, şi tot era bine. Dar medicina s-a luat după un chimist. Aşa că astăzi ne prescrie numai chimicale. Ca microbiolog și chimist, Pasteur s-a ocupat mai ales cu bacteriile, cu procesele de fermentare, cu diferitele boli şi combaterea lor. Concepţia lui era aceea că bolile sunt provocate de agenţi patogeni proveniţi din afara corpului. Chestie care ne mai costă şi astăzi foarte mult. De unde veneau aceşti „duşmani”, Pasteur nu avea habar. Cert era că se aflau peste tot, în aer, în apă, în… fine. Într-un singur punct avea dreptate. Presupunea că acești germeni „sunt foarte vechi”. „Boala este întâmplătoare – susținea el – iar omul trebuie să se apere contra loviturilor soartei. Contra agenților patogeni trebuie luptat cu orice mijloace”. O concepție care se potrivea perfect unei epoci post-napoleoniene, în care Bismarck ataca și biruia Franța, în care totul se regla cu arma în mână. Pentru a preveni bolile, Pasteur recomanda „vaccinarea preventivă”. Vedem şi azi cât de bună e. Și cât de rentabilă financiar: gripa porcină, gripa aviară… El mergea atât de departe, încât compara omul cu un butoi de bere sau vin, în care germenii pătrunși dinafară provocau daune. (Deși comparația cu butoiul la unii se potrivește de minune). Asta le-a plăcut foarte tare unor medici, iar unor bancheri chiar și mai tare. Așa că medicina subvenționată de oameni întreprinzători și-a asumat misiunea de „a afuma butoiul cu pucioasă”. Omenirea trebuia să se ferească de bacterii. Faptul că avem în corp de câteva ori mai multe bacterii decât celule proprii, desigur că Pasteur încă nu știa. Problema e că acum medicii știu asta, și totuși rămân chimiști depășiți de evenimente. Treptat, boala a devenit o chestiune politică. Sau mai bine zis o „afacere” politică. Iar mai nou, a devenit și o armă folosită de militari. Așa că în cercetare miliardele curg, iar milioanele de animale de experiență își dau viața pe altarul unor idei cel puțin incerte. Totul în numele teoriilor lui Pasteur. Dar scopul scuză mijloacele, nu? Iar dușmanul trebuie exterminat, oriunde ar apărea. Așa că acum avem mai multe medicamente decât agenți patogeni pe cap de locuitor. Da, Pasteur a fost nu doar un cercetător, ci și un bun om de afaceri. Iar industria farmaceutică, grație fricii induse de teoria lui, a devenit una dintre cele mai rentabile afaceri.
Teoria germenilor a lui Pasteur nu a fost însă acceptată de toți. Unul dintre contemporanii lui, Antoine Béchamp, susținea o teorie diametral opusă. Și, din păcate, total nerentabilă pentru industria farmaceutică. Béchamp era medic și cercetător, una dintre mințile cele mai remarcabile ale sfârșitului de secol XIX. El nu considera germenii ca ceva străin și separat de corpul uman, ceva dușmănos acestuia, care venea „din afară“, ci pur și simplu ca pe o premisă a vieții. În acea vreme, știința credea că viața este legată de celulă. Deoarece aceasta se divide, se considera că fiecare celulă provenea dintr-o altă celulă. Dar se ridicau două probleme: de unde a provenit prima celulă, cea care prin diviziune a dat naștere celorlalte? Și în ce mod s-au format, dintr-o celulă inițială, diversitatea enormă de plante, insecte și animale, mergând până la om? La aceste întrebări nu exista încă un răspuns. Cercetările lui Béchamp au arătat drumul de ieșire din această fundătură. El a respins ideea precum că celula ar fi cea mai mică unitate vie. Mai degrabă, spunea el, celula este ea însăși formată din unități vii care „s-au adunat” împreună. Simbioza celulară a lui Kremer și tot ce știm astăzi din microbiologie confirmă pe deplin intuiţia lui Béchamp. Béchamp a denumit „microzimă” unitatea vie care stă la baza alcătuirii celulei. Ceea ce înseamnă organism de fermentare microscopic. Conform lui Béchamp, ea ar fi germenul vieții. Microzimele sunt prezente în toate sectoarele unui corp viu. Ele livrează substanţe în sânge, sau, aşa cum spunea Béchamp: organizează materia. Sunt în permanentă mişcare şi formează „mediul hrănitor“ din care apar diferitele forme de viaţă şi în care acestea se reîntorc. Fără germeni, nu există viaţă! De la naştere până la moarte, germenii fac parte din corpul omenesc. Ei formează celule, se ocupă de aprovizionarea energetică şi îndepărtează celulele moarte. Germenii construiesc organismul, îl menţin şi îl descompun după moartea acestuia. Noi forme de viaţă se nasc şi dispar, dar germenii vii sunt nemuritori. Béchamp a susţinut în permanenţă faptul că organismul NU este pur, adică lipsit de germeni, aşa cum afirma chimistul Pasteur. Germenii există în corp și sunt poliformi (iau forme diferite), nu stau într-un anumit loc unde pot fi găsiți şi nu se comportă capricios, ci conform legilor universale ale vieţii. Înmulţirea lor nu se produce în niciun caz necontrolat, aşa cum susţine încă şi azi medicina „pasteurizată”. Béchamp denumea teoria lui Pasteur „monstruoasă“. Acceptarea teoriei lui Pasteur a făcut ca boala să se transforme în destin şi chiar și astăzi foarte mulţi oameni o percep astfel. Din păcate, concepţia lui Béchamp nu era rentabilă. Cu aşa ceva nu se puteau face bani. Aşa ceva nu băga frica în oasele nimănui. Cu o asemenea abordare, n-ar mai fi fost nevoie de medicamente, chimioterapii, antibiotice sau antivirale. Aşa că Béchamp nu-și mai găseşte locul în manualele medicinii „pasteurizate”.
Lumea sănătoasă a microbilor
Acolo unde există viaţă, germenii sunt și ei prezenţi. Numărul lor este infinit, iar funcţiile lor diferite. Ei se pot transforma, uni şi din nou despărţi pentru a se întoarce la forma ancestrală. Virusurile, bacteriile, fungii sunt diferite forme de dezvoltare ale germenilor. Aceasta este esenţa concepţiei lui Béchamp. Laptele este un mediu hrănitor, viu. Germenii se transformă în bacterii. După o oră, sunt deja zeci de mii, iar câteva ore mai târziu, sute de mii. Aceste bacterii acţionează, prin metabolismul lor, asupra fermentării laptelui. Or Pasteur susţinea tocmai contrariul. El spunea că laptele în starea lui naturală este lipsit de germeni. Conform lui, germenii s-ar afla în afara laptelui, în aer, de unde ajung în lapte sau în oricare alt aliment. Când laptele se acreşte, când mustul fermentează sau când marmelada face mucegai, înseamnă că germenii, bacteriile şi sporii s-au „strecurat“ din aer în aceste produse. Această teorie este susţinută atât de Pasteur, cât şi de adepţii lui şi din păcate mai este încă foarte răspândită în rândul oamenilor obişnuiţi. Béchamp nu împărtăşea această idee. El spunea că fiecare substrat nutritiv constă din germeni. Aceştia transformă substratul prin faptul că se hrănesc, deci digeră şi elimină resturile digestiei prin metabolism. Din permanenta grupare şi re-grupare a germenilor se formează noi forme de viaţă (comunităţi). Acestea au şi ele, la rândul lor, propriul metabolism, precum şi proprietatea de a se înmulţi şi transforma.
Observaţiile lui Béchamp deschideau noi posibilităţi de înţelegere a apariţiei formelor superioare de viaţă: Prima fază a evoluţiei se desfăşoară în zona microscopică, şi deci nu poate fi observată cu ochiul liber. Din asocierea microbilor rezultă forme mai mari de viaţă, până când, treptat, devin destul de mari pentru a putea fi observate cu ochiul liber. Şi deodată observăm cu groază că anumite produse se alterează, iar în altele apar viermi. Acestea constituie produsele unui mediu hrănitor, viu şi treptele premergătoare insectelor. De îndată ce există condiţiile propice, apar şi organismele respective. N-aţi observat niciodată că vara, în fructele care intră în fermentație apar şi binecunoscutele musculiţe de oțet, Drosophila? Aţi observat vreodată aceste musculiţe la fructele tratate chimic sau modificate genetic? Nu, acestea putrezesc pur şi simplu (şi asta într-un mod anormal) fără a atrage din aer ouăle de musculiţe. În cele din urmă, Pasteur și-a recunoscut greșeala. Pe patul de moarte, el rostit o frază celebră, care însă nu s-a dorit a fi auzită de adepţii avantajelor economice ale teoriei sale: „Microbul nu este nimic, totul este substratul”, a spus el, referindu-se la mediul propice.
Ce este boala?
Pasteur credea iniţial că viaţa constă din procese „mecanice“. Iar aceste procese mecanice puteau fi dereglate prin pătrunderea din afară a germenilor. Astfel definea el boala. Şi astfel o mai defineşte şi azi medicina pasteurizată. Aceasta desparte germenii de mediul hrănitor, analizându-le separat. Béchamp şi adepţii săi interpretau germenii şi mediul hrănitor ca pe un singur şi unitar proces al vieţii. Fiecare fiinţă este transformarea în viaţă a unui anumit model şi rezultatul unui anumit teren hrănitor. Dar natura nu-şi risipeşte forţele. Astfel, pentru a nu se crea în permanenţă noi forme de viaţă, cele existente au capacitatea de a se reproduce. Principiul însă rămâne acelaşi: crearea unei fiinţe vii, sănătatea, precum şi înmulţirea ei depind de un teren fertil.
Viaţa este un permanent schimb de substanţe, iar natura, într-un permanent echilibru. Totul serveşte individului şi fiecare individ serveşte întregului. Această lege este încălcată permanent de omul modern printr-un stil de viață și o alimentaţie nesănătoase: alcool, nicotină, droguri, medicamente chimice, toxine, zahăr, sare rafinată, conservanţi, coloranţi etc. Toate acestea provoacă un număr uriaş de boli, care sunt în fapt reacţia corpului în încercarea de a le elimina din el, de a se curăţa. Toate aceste otrăvuri afectează mediul hrănitor, deci implicit viaţa. De aici, boala. În organismele slăbite sau îmbătrânite eliminarea se încetineşte. Şi astfel, se adună depozite de otrăvuri şi toxine. Boala se manifestă prin epuizare, constipație, febră, inflamaţie, durere. Iar medicina pasteurizată sare în ajutor cu tabletele, pilulele şi injecţiile ei, prin care elimină doar simptomele, nu şi boala. Dereglările apar tot mai frecvent şi devin mai complexe. În cele din urmă, pacientul ajunge pe masa de operaţie, sau poate chiar pe o altă masă. Cinic, dar adevărat. Este anesteziat, radiat, chimioterapiat, hrănit artificial şi primeşte sânge străin (ceea ce înseamnă proteine străine, cu implicita contra-reacţie a sistemului imunitar). Medicul intern, propriu al corpului va fi redus la tăcere; iar cauzele bolii vor rămâne în continuare necunoscute.
Oare când vom înţelege noi, oamenii obişnuiţi, cercul vicios, infernal, declanşat de medicina alopată în strânsă colaborare cu industria farmaceutică? În peste 90% din cazuri, medicina alopat-pasteurizată elimină simptome şi nu boli. Prin aceasta, medicul şi concernul farmaceutic îşi asigură o clientelă „pe viaţă“. Un simptom eliminat face din pacient un client permanent. Deci un plătitor permanent. Toate acestea sunt cunoscute de mult timp. De ce nu se schimbă nimic? Păi… cui i-ar servi? Să luăm industria alimentară, de exemplu. Ne otrăveşte cu tot felul de conservanţi, coloranţi şi adjuvanţi! Dar suntem deja aproape 8 miliarde de suflete, din care aproape un sfert flămânzeşte. Dacă s-ar schimba normele de nutriție, industria producătoare de alimente ar da faliment. Alimentele moderne sunt produse în mod artificial. Fructele, salata, legumele sunt cultivate chimic şi preparate industrial. Pasteurizăm, sterilizăm, rafinăm, fierbem, congelăm, stropim, radiem, aromatizăm, vitaminizăm… Toate aceste forme artificiale nu sunt recunoscute de organism şi, în consecinţă, nu sunt preluate şi prelucrate, ci depozitate în corp. Pe undeva, prin ficat, prin celulele grase, prin articulaţii… Pe vremuri, mâncarea venea pe masă direct din grădină. Astăzi, vine clonată, sterilizată, chimizată şi frumos împachetată de la supermarket.
Alimentele prelucrate industrial sunt moarte. Germenii sunt distruşi sau deformaţi în aşa măsură, încât devin periculoşi. Laptele se împute, carnea congelată putrezeşte după decongelare într-un mod ciudat, margarina stă o lună pe masă şi nu se strică! Și noi le mâncăm, le mâncăm… până când corpul nostru nu mai poate face faţă toxinelor. Şi ne transmite semnale disperate de ajutor: dureri! Ne face atenți că avem o problemă! Și atunci noi ce facem? Dăm fuga la doctor. Și ce face el? Ne elimină semnalele date de organism, simptomele. Adică ne înşală! De multe ori chiar noi suntem cei care vor să fie înşelaţi, să nu ne mai doară, și chiar asta-i cerem doctorului. În felul acesta, vina nu e în întregime a lui. Doar că el ştie, sau ar trebui să ştie adevărul. Şi ar mai trebui să ni-l şi spună. Dar e mai comod şi mai rentabil să tacă.
Alimentele „modificate” perturbă echilibrul organismului. Apare un mediu hrănitor pentru bacterii, virusuri, ciuperci. Ele apar ca urmare a instaurării unui dezechilibru şi al unui teren propice, bolnav. La locul unui incendiu sosesc întotdeauna pompierii, ceea ce nu înseamnă că ei au provocat incendiul. Dar despre toate acestea, cercetarea medicinii pasteurizate nu vrea să ştie nimic. Microbii ticăloşi trebuie distruşi, trebuie să luptăm împotriva lor cu toate armele chimice din dotare! Şi să ne protejăm împotriva lor prin vaccinuri, care nu fac altceva decât să afecteze mediul hrănitor şi să stimuleze astfel apariţia microbilor. Un mediu sănătos şi corect întreținut nu are nevoie de virusuri care să-l cureţe, la fel cum o casă care nu arde nu are nevoie de pompieri. Acolo unde o comunitate întreagă trăieşte nesănătos, apar bolile epidemice. Aceleaşi obiceiuri de viaţă, acelaşi mediu deficitar, aceleaşi boli. Statisticienii cunosc acest adevăr de mult. Dar ei nu sunt medici…
Privire asupra întregului
Germenii care „ne îmbolnăvesc” sunt prezenţi peste tot, în aer, în apă, în alimente şi chiar şi în corpul nostru. Cu toate acestea nu suntem în permanenţă bolnavi. Dacă un copil la şcoală sau un coleg de birou se îmbolnăveşte, nu se îmbolnăveşte imediat toată clasa sau tot biroul. Deşi agentul patogen e acolo. La cei sănătoşi, microbii n-au găsit un mediu hrănitor propice lor. Iar mediul propice nu l-au creat microbii, ci noi. Microbii doar profită de el, pentru a se hrăni şi înmulţi. Este legea universală a vieții! Mediu deficient se află în strânsă legătură cu un sistem imunitar slăbit. Toxinele, ca și stresul, afectează, lucru dovedit de mult. Acest fapt le uşurează microbilor viaţa. Paraziţii apar şi se înmulţesc într-un mediu modificat artificial. Ei au rolul de a elimina structurile devenite incapabile de viaţă! Ceea ce medicina pasteurizată denumeşte agent patogen (dăunător) are o funcţie şi un sens. Natura nu lasă nimic la voia întâmplării. Sau, cum spunea cineva: „Dumnezeu nu dă cu zarul”.
În organismul uman, germenii se pot transforma în agenţi patogeni ucigaşi. Ei „descompun” organismul din interior spre afară. Îl desfac în trepte, aşa cum înainte l-au construit tot în trepte, anume prin ciuperci, bacterii, virusuri. Omenirea se află în pragul distrugerii prin lumea artificială pe care ea însăşi și-a construit-o. Iar vindecarea poate veni doar printr-o schimbare de viziune asupra vieţii! Formele de gândire vechi şi depăşite trebuie înlăturate. Nu există alternative la legea naturii. Şi în nici un caz alternative chimice. Viitoarelor generaţii nu le va fi deloc uşor să corecteze monstruoasele erori ale chimiei totale, moderne. Natura funcţionează de miliarde de ani cu o exactitate şi o inteligenţă ce nu pot fi depăşite. Iar omul este doar o parte componentă a naturii, nicidecum stăpânul ei.
Dr. P. Maas
Publicat de 20 ianuarie 2021 de Studio Tricolorul
https://studiotricolorul.wordpress.com/.../virusuri.../
Controversa Bechamp vs. Pasteur
**********************************
Probabil că ai auzit de <... > numele unui faimos biolog, microbiolog şi chimist francez din secolul 19 pe numele Louis Pasteur. Probabil că ai auzit de numele lui, măcar în trecere.
Însă la fel de probabil este că nu ai auzit de un alt nume, anume Antoine Bechamp. Bechamp a fost un prestigios om de ştiinţă francez care a trăit în aceeaşi perioadă cu Pasteur şi a fost coleg cu el.
Iar între cei doi a existat o rivalitate academică, dar cu repercusiuni la nivel practic, în viaţa de fiecare zi a fiecărui om care trăieşte astăzi.
Pasteur a „inventat” teoria germenilor, sau microbilor. Deşi nu era o idee nouă, el şi-a pus numele pe această idee. Conform acestei teorii boala este produsă de microbii din afara organismului. Prin urmare, bacteriile, virusurile, ciupercile sunt vinovaţii pentru îmbolnăvire şi de aceea eforturile medicilor trebuie îndreptate spre omorârea acestor duşmani.
Bechamp în urma cercetărilor sale laborioase a venit cu o teorie complet opusă, anume că boala se datorează organismului uman, „terenului”, care din cauza alimentaţiei, gândurilor şi emoţiilor, stilului de viaţă ajunge să iasă din echilibrul său şi în această stare microbii exteriori , care au un caracter oportunistic (adică profită de o situaţie favorabilă), se manifestă patogen. Aşadar, cauza bolii nu este exterioară (microbii), ci interioară, corpul, sau terenul care devine favorabil şi invită astfel manifestarea microbilor.
Aceste două teorii dau naştere la două metode, sau căi, de vindecare. Teoria lui Pasteur te face să te concentrezi asupra microbilor cu scopul de a-i omorî, în timp ce teoria lui Bechamp te conduce la refacerea echilibrului organismului astfel încât acesta să nu mai fie un teren favorabil pentru microbi.
Teoria lui Pasteur a fost îmbrăţişată de ştiinţă şi industria farmaceutică, iar teoria lui Bechamp a fost dată uitării. De aceea ne aflăm astăzi în această situaţie.
Omenirea se bazează în mare majoritate astăzi pe teoria lui Pasteur iar consecinţele se văd O lume bolnavă, o lume stăpânită de frica microbilor, o lume în care conceptul iluzoriu de „boală” stăpâneşte.
Pe patul său de moarte Pasteur a recunoscut că teoria lui era greşită spunând: „Microbii nu sunt nimic, terenul este totul”. Dar această recunoaştere nu a mai contat. Industria farmaceutică a devenit o industrie de trilioane de dolari. Dacă ar fi mers pe teoria lui Bechamp, industria farmaceutică, cu medicamentele de sinteză şi vaccinurile ei, nu ar fi existat.
Ori de câte ori punem la încercare teoria lui Bechamp vedem că aceasta se confirmă.
Dr. Robert Morse a dus mai departe înţelegerea acestor pionieri în ştiinţă descoperind importanţă esenţială a sistemului limfatic pentru îmbolnăvire şi vindecare şi legătura dintre sistemul limfatic şi rinichi, că principala cale de eliminare a limfei. Când organismul, sau terenul, devine acid, din cauza funcţionării inadecvate a sistemului limfatic, atunci microbii se manifestă în organism, însă ei sunt utili organismului plin de toxine, de acizi şi mucus, în sensul că ei ajută la descompunerea acestor deşeuri care provoacă boala, pregătindu-le să fie eliminate pe căile normale de eliminare ale organismului.
Căile de eliminare sunt rinichii, pielea (al treilea rinichi), colonul, plămânii (căile respiratorii). Dacă aceste căi de eliminare nu sunt deschise atunci pot apărea probleme care pot pune în pericol viaţa omului.
De aceea atunci când vindecăm orice „boală”, inclusiv o infecţie virală, trebuie să ne concentrăm pe deschiderea acestor căi de eliminare şi să alcalinizăm organismul folosind alimentele alcaline, adică în primul rând fructele, şi apoi verdeţurile, vii, crude.
Când înţelegi cum funcţionează lucrurile frica dispare, ştii care este calea de vindecare şi vezi rezultate repede.
Veţi cunoaşte ADEVĂRUL, şi ADEVĂRUL vă va face liberi,
Florin Balint
https://www.facebook.com/mcdaveuk/posts/10158694050631343
28 martie 2021
Citiţi / vedeţi şi :
Expunerea finală a virologiei…
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/224496696459962
VIRUȘII NU AU FOST VĂZUȚI NICIODATĂ !
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10225308841416496
NU EXISTĂ EPIDEMII NATURALE !
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10218367921777843&set=a.10205639456854175
Virușii sunt ... programe. "Virușii" biologici sunt efectul produs de boală, nu boala e produsă de "viruși" (februarie 2020) https://www.facebook.com/notes/leonard-chesca/10221680646273885
EXOZOMUL - SECRETUL PE CARE INDUSTRIA FARMA NU VREA SĂ-L ȘTII !
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10223326557500637
Procesul virusului
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10222661108984840/
Despre contagiozitate, viruși patogeni și vaccinuri.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10224636913658722
Dr. Ştefan Lanka - "Vaccinarea, genocid în mileniul trei"
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10213357664764549&id=1486561754
"Nanoroboții" naturali.
https://m.facebook.com/photo.php?fbid=10212818972337575...
Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotrivă optimizează faza de vindecare.
” Câtă dreptate au specialiștii ? ” (octombrie 2016)
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10210917427440141
https://www.facebook.com/photo?fbid=10210917398519418&set=a.10206599815382538
" Vaccinarea, una dintre cele mai mari agresiuni față de ființa umana ! "
(decembrie 2013)
https://www.facebook.com/notes/10202987861845957
EPIDEMIILE CA ARMĂ https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10213708263529299
" Diagnosticul care ucide "
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10202309176159239&set=a.10206599815382538
Copyright (c) 2023 Viocomsa All Rights Rezerved
