Pe toate posturile ni se spune că avem
probleme cu poluarea, cu apa, cu încălzirea globală, cu criza financiară care
vine, dar nu știe unde se duce. Televiziunile vizează rating-ul cu orice preț,
„mințim poporul cu televizorul”, minciuna și dezinformarea... Acum ecranele
sunt micșorate și ajung în buzunarele tuturor, fiecare să aibă acces nelimitat
la informațiile vehiculate. Firește că nu e de vină tehnologia ci felul în care
e utilizată.
Așa-zisa criză a apei.
Zone întregi se deșertifică și apa
începe să se găsească la adâncimi din ce în ce mai mari în sol.
Foarte important: Modificările
climaterice fac parte din normalitatea planetei noastre și nu numai, iar ele nu
trebuie să fie neapărat traumatice.
Plouă în casă iar tu îți aranjezi
tablourile – asta e imaginea cu care se preocupă societatea oficială, mai ales guvernamentală.
Un exemplu – Mali – secetă puternică
care a generat foamete și O.N.U. chiar a declarat că e o criză umanitară
urgentă. Milioane de oameni aveau nevoie de ajutor și abia în trei luni s-a
încropit un vapor cu ajutoare și oameni pregătiți ca să-i sprijine. Efortul cel
mai mare a fost din partea ONG-urilor. Iar acesta e doar un caz. Dacă ar fi
vorba despre o operațiune militară, într-o săptămână ar apărea tancuri
aeropurtate, radare mobile, trupe, tehnică de luptă diversă, portavion, 2
distrugătoare, 3 fregate, un submarin militar.
Dacă ne atacă ceilalți?
Ceilalți sunt tot ca noi, mai clar –
suntem tot noi!
Armata e o consumatoare inutilă de
resurse pe timp de pace și nimeni nu o dorește în război. Armata e una dintre
cele mai inutile instituții înveșmântată cu cuvinte pompoase, steaguri și
defilări costisitoare...
Majoritatea statelor își
serbează ziua națională prin desfășurări militare, ca un semn de mândrie a
perpetuării a aceleiași ignoranțe plină de violență. Omul acestei societăți are
nevoie de evoluție, nu de eroi! Fiindcă suntem o formă de societate care doar
se gândește că există cuvântul civilizație, civilizația fiind un statut spiritual
și moral, nu doar o formă de organizare.
Toate elementele folosite de armată, per
ansamblu pot fi folosite și chiar pot fi utile în sfera civilă, vehicule care
să ajute unde e cazul, de la elicoptere și avioane până la șenilate de orice
tip. Cei care vor să se dedice unui asemena mod de viață plus cei care mai
trebuie să învețe disciplina și să spele niște ciorapi pot să o facă fără arme.
Un singur caz e consemnat în istoria
cunoscută unde un faraon - Amenhotep al IV-lea cunoscut și ca Akenaton a realizat o dezvoltare fără precedent în
Egiptul de atunci și ca să treacă de la societate la civilizație a desființat
armata. Și-a dat seama că e o frână în calea evoluției omului modul acesta de a
privi lucrurile și de aici, comandantul său militar rămas în istorie ca
generalul fără armată, s-a răzbunat și a reușit să îl elimine. Povestea aceasta
este mult mai complexă, fiindcă clerul religios avea frustrările lui, se
trecuse de la politeism la monoteism și rămăseseră mulți preoți fără zei. Este
un exemplu că se poate și statul egiptean nu a avut nicio problemă fără armată.
Dacă ne atacă ceilalți? Ceilalți sunt
tot ca noi, mai clar – suntem tot noi!
Omul nu e o ființă violentă, poate fi
doar fricoasă și de aceea caută să pară fioroasă...
Există regiuni întregi legate de
aprovizionarea cu apă și pot fi rezolvate prin alocarea de fonduri cât pentru un
escadron de avioane de vânătoare. Doar cu fondurile cheltuite de statul român
pentru rachete, avioane de vânătoare și blindate se poate realiza canalizare în
toate satele și nu mai auzim de toalete în curțile școlilor.
În afară de foraje și dirijarea apei
mai eficient sunt tehnologii omologate de captarea apei prin condensare și
multe alte tehnici care nu necesită nici 10 la sută din bugetele alocate
armatei ca să fie folosite la scară largă.
„Noaptea (moartea) minții”: Anual, la
nivel mondial se rulează 1,7 trilioane de dolari pentru armată. Mai avem o
situație cu industria farma, care are venituri, nu rulaj, de un trilion de
dolari. Industria farma e mai profitabilă decât cea militară și ambele
reprezintă o sursă de risipă care generează afecțiuni inventate și conflicte
închipuite ce duc la haos și pauperitate. În plus, o stare de sănătate precară
a populației care alimentează bine niște conturi, industria sănătății
ocupându-se de menținerea unei stări de boală lungă, mai puțină sănătate.
Lăcomia.
Adevărata valoare nu se bazează pe
suferință.
Lăcomia e adevărata problemă de care
ar fi cazul să se ocupe atenția ființei umane și eliminarea efectelor ei.
P.I.B.-ul mondial se ridică cam la 63 de trilioane de dolari, iar datoria
publică cumulată este de 233 trilioane dolari!? S-a calculat, împărțind datoria
aceasta că fiecare cetățean ar fi dator cam 2700 de dolari, fie că e nou
născut, indigen din Amazon sau jucător pe Wall Street.
Lăcomia și ignoranța ar fi un răspuns
potrivit, indiferent de câte generații stau cu șezutul în vehicule scumpe având
impresia că au și valoare. Adevărata valoare nu se bazează pe generarea de
suferință.
Risipa.
Risipa nu e doar de natură ecologică,
sortarea deșeurilor și bunul simț comportamental, să nu arunci gunoi pe jos, de
exemplu.
Dimensiunea faptului că societatea
își dă cu stângul în dreptul e realizată prin menținerea unor energii și
eforturi dirijate greșit, cum ar fi armata și latura mercantilă a sănătății.
Iar acestea sunt doar două surse de scurgere a vitalității și atenției la
propriu și la figurat a societății noastre planetare, care spune că are ceva de
rezolvat.
Creșterea economică cu orice preț…
Mai e și minunea de creștere
economică care nu se mai adresează necesității și dezvoltării firești a unei
lumi, ci tot senilului profit, chiar dacă ne distrugem mediul pe așa ceva.
Creșterea economică e o ideologie
care se inoculează ca o religie perfidă pe toate meridianele, împiedicând
societatea să se dezvolte, ținând cont de necesități și de resurse, să evolueze
cu adevărat fără să fie stresată, ci să fie liberă să descopere progresul.
Când toți sunt de acord cu același
lucru și acest lucru are consecințe negative, pauperitate, poluare, afecțiuni
fiziologice, este cazul să ne trezim din
visul unei nopți de fier.
Primele așa-zise chestiuni: Ne
întrebăm ce să facem? Suntem prea mici pentru asemenea jocuri?
Fiecare dintre noi este esența
transformării, așa că avem la îndemână faptele noastre care împreună cu ale
celorlați fac diferența, se schimbă aspectul ansamblului. Unde suntem fiecare
putem face gesturile noastre mici cu încărcătură mare.
Existăm pe o bijuterie cosmică –
planeta nostră ca niște nestemate, ieșind din mentalitatea de cărbune… Și cu
cât suntem mai prezenți în banalitatea din viața noastră cu atât ea devine mai
extraordinară și mai importantă.
Hai să devenim noi o rezolvare!
foto și redactare: Viocomsa (c)
Sursa: MarcelAlyna – ELTA –
București,
fragment din articolul „Probleme înghețate la cald” posted by office@eltauniversitate.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu