Autor Catalin Suceveanu
Nu vă lăsați înșelați!
Și Ucraina, și Rusia, și România, și orice altă țară de pe planeta asta, sunt SCLAVE. Sclavele unor maniaci, obsedați de putere (mai mult decât de bani). Nu vreau să vă mai vorbesc despre sclavagismul modern practicat la scară globală. Cred că e de prisos, câtă vreme e atât de evident.
A te trezi acum să vorbești despre democrație, drepturi și libertăți, este ca și cum ai face pipilică împotriva vântului. Nimănui nu-i place libertatea, ca s-o spunem pe șleau. De ce? Pentru că noi toți ne-am lăsat legate viețile cu felurite lanțuri - tehnologia fiind calul troian folosit îndeobște de cei care ne robesc pe noi. Adică, nu suntem noi dependenți de emanațiile tehnologice? Ia să ne gândim cât de mult stăm zilnic pe telefon, spre exemplu. De internet nici nu mai pomenesc. Cât despre tembelizor și canalizările media, ce mai putem comenta?
Hai să facem un exercițiu de imaginație! Să presupunem că se ia curentul pentru o săptămână. Ce facem noi într-o astfel de situație? Nu tu telefon mobil, nu tu tv, nu tu aer condiționat, nu tu internet, nu tu apă curentă (că apa nu urcă singură până la robinete), nu tu mâncare gătită pe plitele electrice, nu tu mașini și trotinete/biciclete „eco friendly”, nu tu bani scoși din bănci (că nu funcționează bancomatele), nu tu cumpărături la chioșcul din colț (că nu funcționează cititoarele de carduri), nu tu spitalizare și servicii medicale (că mai toată aparatura medicală modernă depinde de curentul din prize) etc șamd.
Noi ne-am legat viețile cu aceste emanații tehnologice. În caz de extremă necesitate, când ne este primejduită existența, nu vom ști ce și cum să facem pentru supraviețuire. Iar „stăpânii la lume” știu asta cel mai bine. De aceea ne-au încurajat să adoptăm astfel de tehnologii, inoculându-ne în subconștient ideea (absolut criminală) că tehnologia ne ajută în dezvoltare și ne ușurează munca. Or, eu observ exact contrariul: nu ne e nici mai bine, nici mai ușor. Iobăgia modernă nu are nevoie de bici, zale legate de picioare și colare de fier la gât! Are nevoie doar de REEDUCARE.
Reeducarea aceasta nu s-a întâmplat peste noapte. Ea este continuă de sute de ani încoace. Ba chiar de mii de ani. Stăpânitorii imperiilor și-au dorit întotdeauna să aibă control total asupra populațiilor. Iar pentru a atinge acest deziderat au folosit forța, frica, spaima, taxele și impozitele, băncile (și sistemele de împrumuturi), școlile, spitalele, apoi mass-media (adică armele de distrugere în masă).
Dependența ne face sclavi! Adicția! Sclavul perfect este acela care se supune orbește, care execută fără să gândească, care preferă confortul de moment, care nu știe să facă nimic fără să i se spună ce, care se crede atât de util societății încât uită să se facă util în primul rând sieși. Sclavul trebuie să fie în primul rând prost, ca să fie sclav cu acte în regulă. El trebuie să aparțină stăpânului său cumva. Și cum poate el să fie altfel supus decât prin tehnologie? Stăpânul, care deține tehnologia, deține și dreptul de viață asupra celor care o folosesc.
Sigur, vor fi unii care se vor gândi cumva în zeflemea: lasă-ne, bre, cu aberațiile astea, că și tu te folosești chiar de această tehnologie ca să ne spui părerile tale. Așa este, le folosesc. Dar încerc, pe cât posibil, să nu mă las folosit de ele. Încerc să nu mă las subjugat cu totul. Aici e diferența. Și tot din aceasta pleacă o anume stare de opoziție la hegemonia tartorilor noștri. Eu încă lupt. Pe căile mele, dar lupt. Cu armele mele, dar lupt.
Sunt conștient de pericole și de implacabilul situațiilor actuale, când omenirea stă pe marginea prăpastiei și așteaptă să fie împinsă de vie în groapă. După ce a fost prinsă în mrejele sclaviei, după ce a fost siluită în fiecare clipă a existenței ei, după ce a fost bătută și chinuită și maltratată în ultimul hal, omenirea a ajuns acum să-și iubească ucigașii. Adică bolnavă de sindromul Stockholm. Cred că oamenii au devenit masochiști.
Uneori îmi doresc să-i pot schimba pe unii oameni. Dar și acei oameni doresc să mă schimbe, la rândul lor. E un veșnic meci între diverse interese individuale. Toată această zbatere permanentă duce la conflicte și provoacă răni. Răni care, din mândrie și din prejudecăți și din ipocrizie și din răutate, rămân adesea nevindecate. Oamenii nu vor să se schimbe. Însă, fără știrea lor, încetul cu încetul, prin dezinformări și malformări ale adevărului, prin mistificări și mințiri permanente, stăpânii se fac sclavi pe conștiințele acestora. Grotescul situației constă în aceea că sclavul crede că îi este bine sub stăpânul său și se bucură de condiția sa de vită de povară.
Metoda brevetată de sistemul de opresiune este aceasta: întâi li se iau oamenilor majoritatea drepturilor și libertăților. Apoi, prin bunăvoința și purtarea de grijă a stăpânilor, li se returnează cetățenilor o parte a drepturilor refuzate mai înainte, creându-și astfel o imagine aureolată de sfinți apărători ai celor mulți. Apoi, metoda se aplică din nou și din nou. La nesfârșit. Că oamenii sunt astfel obișnuiți să creadă că doar atât li se cuvine, cât le permit asupritorii. În cele din urmă, sclavii nici nu mai realizează că au condiție de sclavi. Te naști sclav, rămâi sclav. Vrei să devii stăpân de sclavi? Atunci trebuie să fii sclavul/sluga șefilor la lume, asta pentru ca să te situezi undeva mai sus pe piramida sclaviei, să nu fii chiar la baza ei.
Oameni buni, căutați-vă alternative! Vă tot repet acest lucru de ceva timp încoace. Încercați să vă rupeți acele lanțuri, despre care scriam mai sus. Încercați să fiți...ai voștri. Încercați să îndepărtați de la voi tot ce vă înrobește: mental, fizic, spiritual. Vreți să fiți robi? Fiți robi ai binelui! Vreți să fiți slugi? Fiți slugile Creatorului nostru! Că cel ce Îl are pe Dumnezeu, nu mai este slugă, ci fiu vrednic. Nu e nevoie de foarte multe pentru a trăi o viață în libertate, credeți-mă. În fapt, cu cât deții mai puține lucruri trecătoare, cu atât mai liber ești. Cel ce are, cu cât are mai multe, cu atât vrea și mai multe. Cel ce nu are, nu este dependent de ele. Înțelegeți că e un paradox: devii bogat și luminos sufletește în momentul în care renunți la „confortul” pentru care trebuie să devii rob ca să-l dobândești!
Cineva îmi spunea zilele trecute că ce e aia să mergi la toate slujbele și să ții toate sărbătorile, că cine ar mai munci atunci?... Păi, fraților, în primul rând, Dumnezeu nu l-a creat pe om să-i muncească grădina Raiului. L-a creat ca să-i fie prieten și împreună locuitor, să se desfăteze din roadele bogate ale împărăției cerurilor. Iar Hristos ne zice că Dumnezeu poartă de grijă tuturor: și păsărilor cerului, și crinilor țarinii - care sunt trecătoare. Dar cu atât mai mult poartă grijă de noi, oamenii, făptura cea mai aleasă a creației Sale. Pe poporul israelit l-a hrănit timp de 40 de ani în pustie cu prepelițe și mană cerească, până ce a murit generația cârtitoare. Arătând prin aceasta că El ne poate hrăni și îndestula fără ca măcar să muncim cu mâinile noastre - la fel cum a făcut-o și la înmulțirea pâinilor și a peștelui, sau atunci când a prefăcut apa în vin. Că și dacă muncim și ne ostenim pentru a ne câștiga existența, nimic nu ar fi posibil dacă n-ar vrea Dumnezeu să reușim! Că degeaba semeni și lucrezi pământul, dacă Dumnezeu nu coboară ploaie la bună vreme peste sămânță.
Așadar, munca este bună, dar excesul este rău. Dacă am avea credință cât de mică în Dumnezeu, dacă ne-am face robii Lui în loc să ne facem robi ai păcatelor, ai muncii, ai șefilor noștri, sunt convins că ne-am simți în sfârșit liberi. Independenți în adevăratul înțeles al cuvântului. Că nici banii/avuția, nici puterea, nu te aduc în starea de a-i controla pe alții, ci în aceea de a fi tu însuți controlat de ele!
Sursa Facebook Catalin Suceveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu