Faceți căutări pe acest blog

luni, 4 mai 2015

POVESTEA PÂINII

"... V-aţi imaginat că toată viaţa noastră se reduce la naveta dintre bucătărie şi wc. Suntem fericiţi şi într-o parte, şi în cealaltă. De altfel, oamenii mănâncă ca să nu moară...
Cei care ştiu ce caută, găsesc mai uşor. A o face din exotism, este o exterminare.
Această scrisoare pare un vis. Realitatea este această somnolenţă, oboseală, stress, ignoranţă, lipsă de credinţă, femeile sunt împotriva bărbaţilor şi invers, tinerii împotriva bătrânilor şi invers, săracii împotriva bogaţilor şi invers… Toate acestea generează o plictiseală cosmică, oamenii caută dar nu ştiu cevor, teamă, repulsie, violenţă, la fel ca şi copiii de afară care se joacă ţipând. Să fie cineva vinovat?! A-i judeca pe alţii, vă dau un sfat, nu este o rezolvare, ci din contră. Fiecare dintre noi avem o parte din vină, de aici rezultă că un om nu poate avea toată vina. Nu-mi doresc ca aceste scrisori să devină mesaje, cu un sens… Îmi doresc să fie simple scrisori de la prieten la prieten, niciodată nu e prea târziu pentru a mişca această căruţă din noroiul materialist, altfel spus o primă etapă, fiindcă suntem derutaţi de asemenea scrisori; în starea de anestezie imaginaţia nu ne ajută, fiindcă teama din noi ne îmboldeşte să dăm dreptate celor răi, şi nu celor buni. 
Ceea ce vreau să scot în evidenţă este un lucru simplu: alimentaţia denaturată duce la o stare numită ANESTEZIE. Mai pe româneşte: ca în orice operaţie chirurgicală, se administrează o substanţă anesteziantă, pentru ca pacientul să nu simtă durerea. În schimb, această alimentaţie denaturată, are o acţiune mult mai complexă....
Ceea ce se întâmplă cu oamenii la ora actuală se poate spune într-un cuvânt: insatisfacţia. Orice ar face, nu duce nicăieri. Şi dacă am şti să facem, ar duce undeva: satisfacţie.
Alimentaţia naturală ne scoate din starea de anesteziaţi. Ne scoatem ochelarii de cal, ne dăm jos din patul lui Procust, şi dealul… sau idealul… În această alimentaţie naturală, senzorialitatea scade, şi creşte conştiinţa. 
Acum cred că sunteţi de acord cu mine cum această educaţie alimentară e doar un mobil al ieşirii din deşert; tot aşa şi pâinea naturală este Calul Troian, ne întoarcem la noi înşine, vom descoperi descoperirea, creaţia, credinţa… "


POVESTEA PAINII _ COLECTIA 17 _ ION DUMITRESCU

Niciun comentariu: