"... V-aţi imaginat că toată viaţa noastră se reduce la naveta
dintre bucătărie şi wc. Suntem fericiţi şi într-o parte, şi în cealaltă. De
altfel, oamenii mănâncă ca să nu moară...
Cei care ştiu
ce caută, găsesc mai uşor. A o face din exotism, este o exterminare.
Această
scrisoare pare un vis. Realitatea este această somnolenţă, oboseală, stress,
ignoranţă, lipsă de credinţă, femeile sunt împotriva bărbaţilor şi invers,
tinerii împotriva bătrânilor şi invers, săracii împotriva bogaţilor şi invers…
Toate acestea generează o plictiseală cosmică, oamenii caută dar nu ştiu cevor,
teamă, repulsie, violenţă, la fel ca şi copiii de afară care se joacă ţipând.
Să fie cineva vinovat?! A-i judeca pe alţii, vă dau un sfat, nu este o
rezolvare, ci din contră. Fiecare dintre noi avem o parte din vină, de aici
rezultă că un om nu poate avea toată vina. Nu-mi doresc ca aceste scrisori să
devină mesaje, cu un sens… Îmi doresc să fie simple scrisori de la prieten la
prieten, niciodată nu e prea târziu pentru a mişca această căruţă din noroiul
materialist, altfel spus o primă etapă, fiindcă suntem derutaţi de asemenea
scrisori; în starea de anestezie imaginaţia nu ne ajută, fiindcă teama din noi
ne îmboldeşte să dăm dreptate celor răi, şi nu celor buni.
Ceea ce vreau
să scot în evidenţă este un lucru simplu: alimentaţia denaturată duce la o
stare numită ANESTEZIE. Mai pe româneşte: ca în orice operaţie chirurgicală, se
administrează o substanţă anesteziantă, pentru ca pacientul să nu simtă
durerea. În schimb, această alimentaţie denaturată, are o acţiune mult mai
complexă....
Ceea ce se
întâmplă cu oamenii la ora actuală se poate spune într-un cuvânt: insatisfacţia.
Orice ar face, nu duce nicăieri. Şi dacă am şti să facem, ar duce undeva: satisfacţie.
Alimentaţia
naturală ne scoate din starea de anesteziaţi. Ne scoatem ochelarii de cal, ne
dăm jos din patul lui Procust, şi dealul… sau idealul… În această
alimentaţie naturală, senzorialitatea scade, şi creşte conştiinţa.
Acum cred că
sunteţi de acord cu mine cum această educaţie alimentară e doar un mobil al
ieşirii din deşert; tot aşa şi pâinea naturală este Calul Troian, ne întoarcem
la noi înşine, vom descoperi descoperirea, creaţia, credinţa… "
POVESTEA
PAINII _ COLECTIA 17 _ ION DUMITRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu