Preşedintele ideal este acea persoană compatibilă cu tranzitele care se produc peste harta României în 2009 – 2014.
Preşedintele trebuie:să susţină conjuncţia Uranus-Marte (2010- 2013) = determinare, curaj, ingeniozitate politică, să promoveze interesele României în afara Europei sau a altor structuri politice, să-i ofere poporului român o direcţie economică, politică dar şi morală, să conducă ferm, cu spirit cazon, când are viziunea unei acţiuni ce îi depăşesc mandatul – continuitatea îi este dată doar de credinţe şi convingeri şi nu de interese politicesă susţină tranzitul lui Saturn în Balanţă (2009 – 2012) – grija pentru avuţia ţării, pentru resursele ei naturale; abil în politica cu Ucraina să susţină conjuncţia Pluton-Venus (2009 -2010) = respectul faţă de toate categoriile profesionale şi susţinerea unor mecanisme de auto-ajutorare, redarea demnităţii muncii conjuncţia Neptun-Destin (2009 – 2012) = să fie interesat de efectul în timp al conducerii sale, să-i pese de consecinţe, de efectul acţiunilor celor puţini, asupra celor mulţi Marte retrograd peste Saturn – să pledeze pentru un spirit de economie, valorificarea mai eficientă a resurselor; pentru eradicarea risipei valorilor materiale ale ţării Jupiter peste punctul de afirmare (ca in 1998/99, 1987, 1975, 1963, 1951,1939) – să fie mândru că este preşedintele Românilor şi să conducă cu pasiune nu cu voracitate; să aibă deschidere şi viziune faţa de ţările balcanice în 2010/2011. Dacă alegem bine sau nu, acum, ne vom da seama în mai 2010. Apoi, pe parcursul lui 2011. Vom aduce la putere un fel de Carol II energic şi carismatic, plin de promisiuni, sau o personalitate capabilă să ne insufle cheful de-a fi din nou ceea ce suntem cu adevărat: un popor încrezător, vesel, inventiv, original şi nepretenţios, recunoscător şi cooperant, entuziast şi altruist?Astrologic, România doreşte o schimbare majoră, o personalitate surprinzătoare, un candidat inedit, un om care parcă vine din alte sfere decât cele politice obişnuite, o persoană care nu pare să aibă legătură cu mediul sau stilul politic cu care ne-am obişnuit, mult mai degajat, mai firesc, fără ostentaţie sau declaraţii demonstrative şi capabil să trezească tot ce avem mai bun in noi – nu resentimentele, nu frica de viitor, nu dorinţa de răzbunare, nu dezbinarea. România are nevoie de un preşedinte suficient de curajos pentru a susţine interesele ţării în faţa grupurilor politice externe. Suficient de inteligent pentru a înţelege că delimitarea între interesele unui popor şi interesele altuia a devenit mult mai precara în Europa unita şi că el trebuie să fie deschis la o redefinire mereu în favoarea spiritului nostru, fără dăunarea spiritului altui neam. Sunt poate cele mai grele şi responsabile alegeri. Pentru că avem cea mai diversă, bogată şi ofertantă alternativă politică. Cu cât oferta este mai variată, cu atât responsabilitatea faţă de vot este mai mare, pentru că realizăm că aveam de ales, că se putea altfel – asumare de care am fost scutiţi în ’92, de exemplu.
În final o propunere pentru meditaţie: A se evita, pe cât posibil, votul negativ! Ce preşedinte îi dăm României depinde de noi, nu de candidaţi. Şi asta pentru că atenţia noastră le dă energie, îi susţine; fără noi nu ar avea forţa să facă ceea ce fac – în bine sau în rău. Atenţia noastră, speranţele, aşteptările încrederea şi chiar furia şi ura îi susţin energetic. Noi îi ţinem pe ei şi nu invers (plătind taxe şi impozite). Votând individual, votăm simpatii, votând colectiv – un preşedinte bun şi pentru o altă tabără decât a noastră – vom vota pentru România. Dacă ne pasă de România, alegerea trebuie să exprime binele tuturor. (Sinteză după Camelia Pătrăşcanu http://www.horoscoptv.ro/)
Faceți căutări pe acest blog
joi, 26 noiembrie 2009
marți, 17 noiembrie 2009
Profilul preşedintelui ideal pentru ROMANIA
Care candidat e mai potrivit pentru România şi pentru viitorul ţării? Noi credem ca o greşeala majoră ar fi să identificăm, din masa candidaţilor, un om cu calităţi care ne plac sau care comunică pe gustul nostru. Pentru că un astfel de om poate fi mai potrivit ca prieten sau vecin. O alta greseala ar fi votul negativ…, dar sa vedem cum stau lucrurile.
1. România
Astrologic, România este un Vărsător cu ascendentul în Rac (Unirea Principatelor 24.01/05.02.1859). Un stat/popor independent, original, cu suflet poetic, iubitor de confort, de viaţă tihnită şi capabil să-şi găsească liniştea şi naturaleţea, chiar şi în condiţii de restrişte. Un popor excentric, ce se mulţumeşte cu ce poate obţine în mod simplu şi fără mult efort, ce iubeşte soluţiile fără complicaţii, conştient de valoarea sa, dar mereu în aşteptarea ca alţii să i-o recunoască şi să o valorifice. Un popor care stă cu plăcere pe poalele cămăşii, dacă asta nu îl costă, dar care se poate mobiliza exemplar, atunci când are o miză, deloc materială. Poate face lucruri mari doar din entuziasm şi credinţă, ori când ştie că alţii se uită la el şi îl admiră, când efortul său atrage admiraţie, ori pare în ochii unora imposibil, sau când cuţitul aproape că taie din os.
2. Menirea României
Depinde de noi toţi, de atitudinea şi purtarea noastră, dacă România îşi împlineşte destinul, menirea, sau dacă eşuează lamentabil. Destinul României este în primul rând conştiinţa spirituală, nu în sensul religios… România dovedeşte toleranţă etnică, atunci când popoarele din jur îşi pierd valorile şi sunt gata să renunţe la fraţii lor de altă rădăcină, dovedeşte toleranţă religioasă când alţii îşi ucid fraţii de altă confesiune. Să fie iertătoare, când alţii condamnă. Să fie morală când alţii devin coruptibili, să-şi redescopere virtutea, când nimeni nu-i mai dă vreo şansă. Să fie încrezătoare, când alţii îşi pierd credinţa, să fie creativă şi optimistă, când alte popoare devin blazate şi conformiste, ori înrolate. Să fie curajoasă şi militantă, când alte neamuri sunt laşe şi dezarmate.
Destinul în Leu-Vărsător recomandă România drept o entitate statală implicată în probleme de arbitraj politic, o ţară tampon – dar, atenţie, deşi este o ţară mică, nu e doar un simplu executant al comenzilor venite de la marile puteri. România fiind aproape fascinată de alte lumi, are o mare deschidere pentru tot ce este străin sau vine din străinătate. De aceea este extrem de tolerantă cu valorile altor popoare şi dornică să înveţe ori să facă schimb de informaţie, gata să absoarbă, într-un mod ce pare că-i alterează identitatea, tot ce o inspiră din afară. De aceea i se potriveşte un preşedinte cu mult fler în relaţiile internaţionale, care are ceva de spus, care renunţă la obedienţă şi are, în sfârşit, demnitatea de a fi contribuitor politic în schemele de joc care ne implică.
3. România în 2009
Uranus este planeta ce guvernează spiritul ţării dar şi viitorul ei. Acum, astrul revine în poziţia sa de la 1927 – când regele Ferdinand se stingea din viaţă (şi, odată cu el şi epoca) şi ţara era condusă de regenţă, până la întoarcerea lui Carol al II-lea, în 1930.
Nu trebuie să gândim că istoria se repetă, ci că în cursul vieţii unei ţări, ca şi a unui individ, există „noduri” ce permit alegeri personale de o mare libertate, când putem orienta destinul – în bine sau în rău, pentru cel ce face alegerea – om sau ţară.
În 1927 România avea disperată nevoie de un rege. În 2009 ţara are o disperată nevoie de un preşedinte. Atunci, în 1927 începeam să ne civilizăm, să ne dezvoltăm, să ieşim din rural. Acum încercăm să ieşim din criză, din sărăcie, corupţie şi apatie.
Căutările de atunci au dus la revenirea lui Carol al II-lea, care nu şi-a asumat rolul de adevărat monarh. N-a ştiut niciodată să facă distincţia între datoria faţă de popor şi cea faţă de propria persoană. Tot aşa cum politicienii şi guvernanţii noştri nu ştiu să distingă între binele personal şi binele României.
România este vizionară. Ea nu este un stat al cărui rol să se manifeste doar în prezent. Ea are de făcut o lucrare ce priveşte viitorul. Poate că de aceea mutările ei pe harta politicii externe nu sunt mereu relevante pentru prezent.
4. Preşedintele
România are nevoie de un preşedinte interesat de binele ţării de după conducerea lui, de un preşedinte cu o viziune transprezidenţială şi transpartinică, capabil să insufle o direcţie benefică dincolo de prezenţa sa. Ne trebuie un preşedinte care să ne redea sau să ne întreţină pofta şi voinţa de a construi România, independent de preşedinţia sa, ori măcar să nu ne încurce, când avem de lucru la ridicarea României. Capabil să ne trezească cheful de a fi buni, morali şi curajoşi – pentru că mai avem pentru ce şi cu cine. Nu ne trebuie atât cel mai nepătat preşedinte (el nu există în planul fizic) ci cel mai nepătabil (de aici încolo). Cel mai uman, cel mai onest şi cel mai dârz.
5. Calităţile necesare preşedintelui României:
Un spirit independent – pentru a nu se lăsa coordonat de simpatii personale sau obligaţii partinice;
Pacificator – pentru a nu-şi consuma energia în plătirea poliţelor;
Contaminat de românism – să se simtă preşedintele României, nu doar să se pretindă a fi, dar şi al celor ce nu l-au votat;
Curaj – pentru a-i înfrunta pe cei ce încearcă să-l facă să se simtă obligat;
Viziune – să conştientizeze că lucrează pentru o Românie ce va exista şi după el;
Onoare – să-şi ţină cuvântul, să nu şi-l dea cu uşurinţă;
Creativitate – soluţii ingenioase ce ies din tiparele politice;
Demnitate politică – reprezentând România cu eleganţă şi naturaleţe;
Echidistanţă – acordând libertate instituţiilor statului;
Nobleţe – descurajând subcultura politică, violenţa şi superficialitatea, inspirând până şi opoziţia să-şi aducă aportul la binele ţării, nu la răul preşedintelui;
Moralitate – pentru a ajuta clasa politică să-şi redobândească prestanţa;
Transparenţa – mai ales în crize, când totul depinde de puterea sa de a inspira, mobiliza şi însufleţi;
Inteligenţă – pentru a se face agreat chiar şi de opoziţie, să aducă astfel mai multă unitate şi forţă în politică.
Defectele de neacceptat
Ce trebuie să lipsească din comportamentul unui preşedinte:
să fugă la partidul din care provine, când are probleme
să urmărească răzbunarea, mai mult decât coeziunea politică
să creadă că preşedinţia nu trebuie să-i schimbe caracterul în bine
să conteze pe instituţii şi mecanisme politice, mai mult decât în oameni
să-i lase pe alţii să facă ce poate şi trebuie să facă el
să creadă că legea se aplică în litera ei
şi nu în spiritul ei, că e făcută pentru a fi respectată de om şi nu în respectul omului
să creadă că e mai bun decât cei pe care îi conduce
să creadă că România e doar ţara văzută din scaunul prezidenţial
să fie obedient faţă de partide sau grupuri de interese ce l-au propulsat sau îl susţin, arătându-se omul de paie fără surprize
6. Ghid astrologic pentru preşedintele României
Preşedintele ideal este acea persoană compatibilă cu tranzitele care se produc peste harta României în 2009 – 2014. Preşedintele trebuie:
să susţină conjuncţia Uranus-Marte (2010- 2013) = determinare, curaj, ingeniozitate politică, să promoveze interesele României în afara Europei sau a altor structuri politice, să-i ofere poporului român o direcţie economică, politică dar şi morală, să conducă ferm, cu spirit cazon, când are viziunea unei acţiuni ce îi depăşesc mandatul – continuitatea îi este dată doar de credinţe şi convingeri şi nu de interese politice
să susţină tranzitul lui Saturn în Balanţă (2009 – 2012) – grija pentru avuţia ţării, pentru resursele ei naturale; abil în politica cu Ucraina
să susţină conjuncţia Pluton-Venus (2009 -2010) = respectul faţă de toate categoriile profesionale şi susţinerea unor mecanisme de auto-ajutorare, redarea demnităţii muncii
conjuncţia Neptun-Destin (2009 – 2012) = să fie interesat de efectul în timp al conducerii sale, să-i pese de consecinţe, de efectul acţiunilor celor puţini, asupra celor mulţi
Marte retrograd peste Saturn – să pledeze pentru un spirit de economie, valorificarea mai eficientă a resurselor; pentru eradicarea risipei valorilor materiale ale ţării
Jupiter peste punctul de afirmare (ca in 1998/99, 1987, 1975, 1963, 1951,
1939) – să fie mândru că este preşedintele Românilor şi să conducă cu
pasiune nu cu voracitate; să aibă deschidere şi viziune faţa de ţările
balcanice în 2010/2011
Dacă alegem bine sau nu, acum, ne vom da seama în mai 2010. Apoi, pe
parcursul lui 2011. Vom aduce la putere un fel de Carol II energic şi
carismatic, plin de promisiuni, sau o personalitate capabilă să ne insufle
cheful de-a fi din nou ceea ce suntem cu adevărat: un popor încrezător,
vesel, inventiv, original şi nepretenţios, recunoscător şi cooperant,
entuziast şi altruist?
Astrologic, România doreşte o schimbare majoră, o personalitate
surprinzătoare, un candidat inedit, un om care parcă vine din alte sfere
decât cele politice obişnuite, o persoană care nu pare să aibă legătură cu
mediul sau stilul politic cu care ne-am obişnuit, mult mai degajat, mai
firesc, fără ostentaţie sau declaraţii demonstrative şi capabil să trezească
tot ce avem mai bun in noi – nu resentimentele, nu frica de viitor, nu
dorinţa de răzbunare, nu dezbinarea.
România are nevoie de un preşedinte suficient de curajos pentru a susţine
interesele ţării în faţa grupurilor politice externe. Suficient de
inteligent pentru a înţelege că delimitarea între interesele unui popor şi
interesele altuia a devenit mult mai precara în Europa unita şi că el
trebuie să fie deschis la o redefinire mereu în favoarea spiritului nostru,
fără dăunarea spiritului altui neam.
Sunt poate cele mai grele şi responsabile alegeri. Pentru că avem cea mai
diversă, bogată şi ofertantă alternativă politică. Cu cât oferta este mai
variată, cu atât responsabilitatea faţă de vot este mai mare, pentru că
realizăm că aveam de ales, că se putea altfel – asumare de care am fost
scutiţi în ’92, de exemplu.
7. În final o propunere pentru meditaţie: A se evita, pe cât posibil, votul negativ! Ce preşedinte îi dăm României depinde de noi, nu de candidaţi. Şi asta pentru că atenţia noastră le dă energie, îi susţine; fără noi nu ar avea forţa să facă ceea ce fac – în bine sau în rău. Atenţia noastră, speranţele, aşteptările încrederea şi chiar furia şi ura îi susţin energetic. Noi îi ţinem pe ei şi nu invers (plătind taxe şi impozite). Votând individual, votăm simpatii, votând colectiv – un preşedinte bun şi pentru o altă tabără decât a noastră – vom vota pentru România. Dacă ne pasă de România, alegerea trebuie să exprime binele tuturor.
(Sinteză după Camelia Pătrăşcanu
http://www.horoscoptv.ro/)
1. România
Astrologic, România este un Vărsător cu ascendentul în Rac (Unirea Principatelor 24.01/05.02.1859). Un stat/popor independent, original, cu suflet poetic, iubitor de confort, de viaţă tihnită şi capabil să-şi găsească liniştea şi naturaleţea, chiar şi în condiţii de restrişte. Un popor excentric, ce se mulţumeşte cu ce poate obţine în mod simplu şi fără mult efort, ce iubeşte soluţiile fără complicaţii, conştient de valoarea sa, dar mereu în aşteptarea ca alţii să i-o recunoască şi să o valorifice. Un popor care stă cu plăcere pe poalele cămăşii, dacă asta nu îl costă, dar care se poate mobiliza exemplar, atunci când are o miză, deloc materială. Poate face lucruri mari doar din entuziasm şi credinţă, ori când ştie că alţii se uită la el şi îl admiră, când efortul său atrage admiraţie, ori pare în ochii unora imposibil, sau când cuţitul aproape că taie din os.
2. Menirea României
Depinde de noi toţi, de atitudinea şi purtarea noastră, dacă România îşi împlineşte destinul, menirea, sau dacă eşuează lamentabil. Destinul României este în primul rând conştiinţa spirituală, nu în sensul religios… România dovedeşte toleranţă etnică, atunci când popoarele din jur îşi pierd valorile şi sunt gata să renunţe la fraţii lor de altă rădăcină, dovedeşte toleranţă religioasă când alţii îşi ucid fraţii de altă confesiune. Să fie iertătoare, când alţii condamnă. Să fie morală când alţii devin coruptibili, să-şi redescopere virtutea, când nimeni nu-i mai dă vreo şansă. Să fie încrezătoare, când alţii îşi pierd credinţa, să fie creativă şi optimistă, când alte popoare devin blazate şi conformiste, ori înrolate. Să fie curajoasă şi militantă, când alte neamuri sunt laşe şi dezarmate.
Destinul în Leu-Vărsător recomandă România drept o entitate statală implicată în probleme de arbitraj politic, o ţară tampon – dar, atenţie, deşi este o ţară mică, nu e doar un simplu executant al comenzilor venite de la marile puteri. România fiind aproape fascinată de alte lumi, are o mare deschidere pentru tot ce este străin sau vine din străinătate. De aceea este extrem de tolerantă cu valorile altor popoare şi dornică să înveţe ori să facă schimb de informaţie, gata să absoarbă, într-un mod ce pare că-i alterează identitatea, tot ce o inspiră din afară. De aceea i se potriveşte un preşedinte cu mult fler în relaţiile internaţionale, care are ceva de spus, care renunţă la obedienţă şi are, în sfârşit, demnitatea de a fi contribuitor politic în schemele de joc care ne implică.
3. România în 2009
Uranus este planeta ce guvernează spiritul ţării dar şi viitorul ei. Acum, astrul revine în poziţia sa de la 1927 – când regele Ferdinand se stingea din viaţă (şi, odată cu el şi epoca) şi ţara era condusă de regenţă, până la întoarcerea lui Carol al II-lea, în 1930.
Nu trebuie să gândim că istoria se repetă, ci că în cursul vieţii unei ţări, ca şi a unui individ, există „noduri” ce permit alegeri personale de o mare libertate, când putem orienta destinul – în bine sau în rău, pentru cel ce face alegerea – om sau ţară.
În 1927 România avea disperată nevoie de un rege. În 2009 ţara are o disperată nevoie de un preşedinte. Atunci, în 1927 începeam să ne civilizăm, să ne dezvoltăm, să ieşim din rural. Acum încercăm să ieşim din criză, din sărăcie, corupţie şi apatie.
Căutările de atunci au dus la revenirea lui Carol al II-lea, care nu şi-a asumat rolul de adevărat monarh. N-a ştiut niciodată să facă distincţia între datoria faţă de popor şi cea faţă de propria persoană. Tot aşa cum politicienii şi guvernanţii noştri nu ştiu să distingă între binele personal şi binele României.
România este vizionară. Ea nu este un stat al cărui rol să se manifeste doar în prezent. Ea are de făcut o lucrare ce priveşte viitorul. Poate că de aceea mutările ei pe harta politicii externe nu sunt mereu relevante pentru prezent.
4. Preşedintele
România are nevoie de un preşedinte interesat de binele ţării de după conducerea lui, de un preşedinte cu o viziune transprezidenţială şi transpartinică, capabil să insufle o direcţie benefică dincolo de prezenţa sa. Ne trebuie un preşedinte care să ne redea sau să ne întreţină pofta şi voinţa de a construi România, independent de preşedinţia sa, ori măcar să nu ne încurce, când avem de lucru la ridicarea României. Capabil să ne trezească cheful de a fi buni, morali şi curajoşi – pentru că mai avem pentru ce şi cu cine. Nu ne trebuie atât cel mai nepătat preşedinte (el nu există în planul fizic) ci cel mai nepătabil (de aici încolo). Cel mai uman, cel mai onest şi cel mai dârz.
5. Calităţile necesare preşedintelui României:
Un spirit independent – pentru a nu se lăsa coordonat de simpatii personale sau obligaţii partinice;
Pacificator – pentru a nu-şi consuma energia în plătirea poliţelor;
Contaminat de românism – să se simtă preşedintele României, nu doar să se pretindă a fi, dar şi al celor ce nu l-au votat;
Curaj – pentru a-i înfrunta pe cei ce încearcă să-l facă să se simtă obligat;
Viziune – să conştientizeze că lucrează pentru o Românie ce va exista şi după el;
Onoare – să-şi ţină cuvântul, să nu şi-l dea cu uşurinţă;
Creativitate – soluţii ingenioase ce ies din tiparele politice;
Demnitate politică – reprezentând România cu eleganţă şi naturaleţe;
Echidistanţă – acordând libertate instituţiilor statului;
Nobleţe – descurajând subcultura politică, violenţa şi superficialitatea, inspirând până şi opoziţia să-şi aducă aportul la binele ţării, nu la răul preşedintelui;
Moralitate – pentru a ajuta clasa politică să-şi redobândească prestanţa;
Transparenţa – mai ales în crize, când totul depinde de puterea sa de a inspira, mobiliza şi însufleţi;
Inteligenţă – pentru a se face agreat chiar şi de opoziţie, să aducă astfel mai multă unitate şi forţă în politică.
Defectele de neacceptat
Ce trebuie să lipsească din comportamentul unui preşedinte:
să fugă la partidul din care provine, când are probleme
să urmărească răzbunarea, mai mult decât coeziunea politică
să creadă că preşedinţia nu trebuie să-i schimbe caracterul în bine
să conteze pe instituţii şi mecanisme politice, mai mult decât în oameni
să-i lase pe alţii să facă ce poate şi trebuie să facă el
să creadă că legea se aplică în litera ei
şi nu în spiritul ei, că e făcută pentru a fi respectată de om şi nu în respectul omului
să creadă că e mai bun decât cei pe care îi conduce
să creadă că România e doar ţara văzută din scaunul prezidenţial
să fie obedient faţă de partide sau grupuri de interese ce l-au propulsat sau îl susţin, arătându-se omul de paie fără surprize
6. Ghid astrologic pentru preşedintele României
Preşedintele ideal este acea persoană compatibilă cu tranzitele care se produc peste harta României în 2009 – 2014. Preşedintele trebuie:
să susţină conjuncţia Uranus-Marte (2010- 2013) = determinare, curaj, ingeniozitate politică, să promoveze interesele României în afara Europei sau a altor structuri politice, să-i ofere poporului român o direcţie economică, politică dar şi morală, să conducă ferm, cu spirit cazon, când are viziunea unei acţiuni ce îi depăşesc mandatul – continuitatea îi este dată doar de credinţe şi convingeri şi nu de interese politice
să susţină tranzitul lui Saturn în Balanţă (2009 – 2012) – grija pentru avuţia ţării, pentru resursele ei naturale; abil în politica cu Ucraina
să susţină conjuncţia Pluton-Venus (2009 -2010) = respectul faţă de toate categoriile profesionale şi susţinerea unor mecanisme de auto-ajutorare, redarea demnităţii muncii
conjuncţia Neptun-Destin (2009 – 2012) = să fie interesat de efectul în timp al conducerii sale, să-i pese de consecinţe, de efectul acţiunilor celor puţini, asupra celor mulţi
Marte retrograd peste Saturn – să pledeze pentru un spirit de economie, valorificarea mai eficientă a resurselor; pentru eradicarea risipei valorilor materiale ale ţării
Jupiter peste punctul de afirmare (ca in 1998/99, 1987, 1975, 1963, 1951,
1939) – să fie mândru că este preşedintele Românilor şi să conducă cu
pasiune nu cu voracitate; să aibă deschidere şi viziune faţa de ţările
balcanice în 2010/2011
Dacă alegem bine sau nu, acum, ne vom da seama în mai 2010. Apoi, pe
parcursul lui 2011. Vom aduce la putere un fel de Carol II energic şi
carismatic, plin de promisiuni, sau o personalitate capabilă să ne insufle
cheful de-a fi din nou ceea ce suntem cu adevărat: un popor încrezător,
vesel, inventiv, original şi nepretenţios, recunoscător şi cooperant,
entuziast şi altruist?
Astrologic, România doreşte o schimbare majoră, o personalitate
surprinzătoare, un candidat inedit, un om care parcă vine din alte sfere
decât cele politice obişnuite, o persoană care nu pare să aibă legătură cu
mediul sau stilul politic cu care ne-am obişnuit, mult mai degajat, mai
firesc, fără ostentaţie sau declaraţii demonstrative şi capabil să trezească
tot ce avem mai bun in noi – nu resentimentele, nu frica de viitor, nu
dorinţa de răzbunare, nu dezbinarea.
România are nevoie de un preşedinte suficient de curajos pentru a susţine
interesele ţării în faţa grupurilor politice externe. Suficient de
inteligent pentru a înţelege că delimitarea între interesele unui popor şi
interesele altuia a devenit mult mai precara în Europa unita şi că el
trebuie să fie deschis la o redefinire mereu în favoarea spiritului nostru,
fără dăunarea spiritului altui neam.
Sunt poate cele mai grele şi responsabile alegeri. Pentru că avem cea mai
diversă, bogată şi ofertantă alternativă politică. Cu cât oferta este mai
variată, cu atât responsabilitatea faţă de vot este mai mare, pentru că
realizăm că aveam de ales, că se putea altfel – asumare de care am fost
scutiţi în ’92, de exemplu.
7. În final o propunere pentru meditaţie: A se evita, pe cât posibil, votul negativ! Ce preşedinte îi dăm României depinde de noi, nu de candidaţi. Şi asta pentru că atenţia noastră le dă energie, îi susţine; fără noi nu ar avea forţa să facă ceea ce fac – în bine sau în rău. Atenţia noastră, speranţele, aşteptările încrederea şi chiar furia şi ura îi susţin energetic. Noi îi ţinem pe ei şi nu invers (plătind taxe şi impozite). Votând individual, votăm simpatii, votând colectiv – un preşedinte bun şi pentru o altă tabără decât a noastră – vom vota pentru România. Dacă ne pasă de România, alegerea trebuie să exprime binele tuturor.
(Sinteză după Camelia Pătrăşcanu
http://www.horoscoptv.ro/)
marți, 10 noiembrie 2009
Camelia Patrascanu: 2012 – Schimbarea paradigmei
Se vorbeste tot mai mult despre anul 2012 ca fiind momentul unei mari transformari a intregii omeniri. Unii vorbesc despre cataclisme naturale, altii despre decadenta si razboaie.
Calendarele vechilor scoli spirituale anunta pentru 2012 un moment de rascruce pentru umanitate.
Asa sa stea lucrurile?
Pornind de la ideea ca o schimbare a intregii umanitati ar trebui sa fie ilustrata de aspecte astrale de exceptie, am pornit in cercetarea hartilor ceresti pentru anul 2012, si mai ales a zilei de 21 decembrie – data ca ziua finalului: unei epoci sau a umanitati…
21 decembrie 2012
In ultima luna a anului 2012 aspectul cel mai tensionat este creat de Pluto si Uranus. Numai ca cei doi astri sunt “incordati” inca din 2010 si vor continua sa se “incrunte” pana in 2016. Aceste planete simbolizeaza constiinta omenirii, procesele de gandire si transformare a paradigmelor colective. Cu alte cuvinte, relatia Pluto-Uranus ne indeamna sa apelam la un tip de gandire ce ne permite transformarea intregii noastre vieti si gasirea unor solutii la problemele globale ale existentei. Aceste solutii cer totala renuntare la un mod vechi de gandire, bazat pe separare, concurenta, competitie, discriminare. Aspectele tensionate marcheaza dificultatea de a accepta transformarea necesara in viata noastra, o modelare a conceptiilor de viata, mai ales a notiunilor de confort si utilitate.
Astrologic vorbind, nu exista motive de ingrijorare in legatura cu anul 2012 sau cu luna decembrie a acestui an. Aspecte tensionate s-au produs de multe ori de-a lungul timpului. Astrologii catastrofici, fatalistii, propovaduitorii mantuirii cataclismice s-au auto-convins ca vad “semne” ale pedepsei divine sau ale unui sfarsit absolut.
In 21 decembrie 2012 doar Jupiter este retrograd si in aspect benefic cu Uranus: protectie si inspiratie pentru cei ce accepta sa se adapteze invatand lucruri noi, aratandu-se deschisi si permisivi fata de noile informatii, acceptand o noua gandire. Relatia pozitiva Jupiter–Uranus sugereaza curajul si entuziasmul de a urma o noua viziune de viata, vazuta ca innoitoare, incitanta si ofertanta. Cei permisivi, creativi, curajosi, flexibili si adaptabili par sa inteleaga primii care este aceasta noua cale.
Cuadratura Pluto-Uranus , singura problematica, este repetabila la intervale mari de timp.
Cel mai recent, aspectul a ocupat intervalul 1928-1934: perioada ascensiunii si instalarii nazismului. Cu Uranus in Berbec (ca acum): revolta, respingerea ierarhiilor, a ordinei instituite, dorinta de afirmare individualista (ca persoana fata de grup, ca grup fata de alte colectivitati, ca stat fata de alte tari). Cu Pluto in Rac: reconsiderarea modului de folosire a resurselor naturale, a bogatiilor de sol, a teritoriilor geografice si a statelor.
La acea vreme, nivelul de constiinta atins de omenire a condus la o valorificare distructiva a mesajului celor doua planete, prin crearea si aderarea la un curent social si politic totalitar, bazat pe distrugere, respingere, negare, furie si razbunare. Dar energia celor doua planete putea fi folosita si in alt sens. Un sens pe care omenirea nu il vedea atunci pentru ca viziunea era una a exploatarii resurselor, a desconsiderarii celor slabi, a promovarii celor puternici, a dominarii, a cultivarii sentimentului de siguranta prin intermediul unui grup: familie, clasa, partid sau rasa.
Acum, avem sansa repararii acelui moment din biografia umanitatii alegand acum, fiecare pentru viata lui, un alt drum - vindecator si transformator la nivel global prin rezultanta colectiva formata. Uranus este tot in Berbec, Pluto este in Capricorn. Putem folosi energia uraniana pentru a ne afirma viziunea indrazneata si originala de viata, prin initiativa de a trai conform convingerilor noastre, prin puterea de a ne sustine viziunea si de a crea secunda de secunda o noua varianta a viitorului. Capricornul simbolizeaza resursele materiale/energetice si folosirea lor, indica institutiile statale si multinationalele, puterea mondiala, tehnologiile stravechi (nu neaparat primitive), istoria (ce se rescrie).
devansarea lui 2012: iunie 2010-martie 2011 – faza embrionara a noii omeniri
Aspectul tensionat Uranus (Berbec) – Pluto (Capricorn) provoaca omenirea sa se gandeasca la un alt mod de a-si folosi resursele naturale. Acest lucru ne conduce la o alta politica de mediu, la o alta relatie cu natura. Pluto indica un timp ce ne forteaza sa intelegem modul de functionare al materiei si energiei si sa folosim mai inteligent bunurile de care dispunem, astfel incat sa obtinem energie cu un randament mai bun, folosind inteligent resurse mai putine si mai rafinate.
Duminică, Octombrie 4, 2009
de Camelia Patrascanu
http://www.horoscoptv.ro/blog/2009/10/2012-%e2%80%93-schimbarea-paradigmei/
Calendarele vechilor scoli spirituale anunta pentru 2012 un moment de rascruce pentru umanitate.
Asa sa stea lucrurile?
Pornind de la ideea ca o schimbare a intregii umanitati ar trebui sa fie ilustrata de aspecte astrale de exceptie, am pornit in cercetarea hartilor ceresti pentru anul 2012, si mai ales a zilei de 21 decembrie – data ca ziua finalului: unei epoci sau a umanitati…
21 decembrie 2012
In ultima luna a anului 2012 aspectul cel mai tensionat este creat de Pluto si Uranus. Numai ca cei doi astri sunt “incordati” inca din 2010 si vor continua sa se “incrunte” pana in 2016. Aceste planete simbolizeaza constiinta omenirii, procesele de gandire si transformare a paradigmelor colective. Cu alte cuvinte, relatia Pluto-Uranus ne indeamna sa apelam la un tip de gandire ce ne permite transformarea intregii noastre vieti si gasirea unor solutii la problemele globale ale existentei. Aceste solutii cer totala renuntare la un mod vechi de gandire, bazat pe separare, concurenta, competitie, discriminare. Aspectele tensionate marcheaza dificultatea de a accepta transformarea necesara in viata noastra, o modelare a conceptiilor de viata, mai ales a notiunilor de confort si utilitate.
Astrologic vorbind, nu exista motive de ingrijorare in legatura cu anul 2012 sau cu luna decembrie a acestui an. Aspecte tensionate s-au produs de multe ori de-a lungul timpului. Astrologii catastrofici, fatalistii, propovaduitorii mantuirii cataclismice s-au auto-convins ca vad “semne” ale pedepsei divine sau ale unui sfarsit absolut.
In 21 decembrie 2012 doar Jupiter este retrograd si in aspect benefic cu Uranus: protectie si inspiratie pentru cei ce accepta sa se adapteze invatand lucruri noi, aratandu-se deschisi si permisivi fata de noile informatii, acceptand o noua gandire. Relatia pozitiva Jupiter–Uranus sugereaza curajul si entuziasmul de a urma o noua viziune de viata, vazuta ca innoitoare, incitanta si ofertanta. Cei permisivi, creativi, curajosi, flexibili si adaptabili par sa inteleaga primii care este aceasta noua cale.
Cuadratura Pluto-Uranus , singura problematica, este repetabila la intervale mari de timp.
Cel mai recent, aspectul a ocupat intervalul 1928-1934: perioada ascensiunii si instalarii nazismului. Cu Uranus in Berbec (ca acum): revolta, respingerea ierarhiilor, a ordinei instituite, dorinta de afirmare individualista (ca persoana fata de grup, ca grup fata de alte colectivitati, ca stat fata de alte tari). Cu Pluto in Rac: reconsiderarea modului de folosire a resurselor naturale, a bogatiilor de sol, a teritoriilor geografice si a statelor.
La acea vreme, nivelul de constiinta atins de omenire a condus la o valorificare distructiva a mesajului celor doua planete, prin crearea si aderarea la un curent social si politic totalitar, bazat pe distrugere, respingere, negare, furie si razbunare. Dar energia celor doua planete putea fi folosita si in alt sens. Un sens pe care omenirea nu il vedea atunci pentru ca viziunea era una a exploatarii resurselor, a desconsiderarii celor slabi, a promovarii celor puternici, a dominarii, a cultivarii sentimentului de siguranta prin intermediul unui grup: familie, clasa, partid sau rasa.
Acum, avem sansa repararii acelui moment din biografia umanitatii alegand acum, fiecare pentru viata lui, un alt drum - vindecator si transformator la nivel global prin rezultanta colectiva formata. Uranus este tot in Berbec, Pluto este in Capricorn. Putem folosi energia uraniana pentru a ne afirma viziunea indrazneata si originala de viata, prin initiativa de a trai conform convingerilor noastre, prin puterea de a ne sustine viziunea si de a crea secunda de secunda o noua varianta a viitorului. Capricornul simbolizeaza resursele materiale/energetice si folosirea lor, indica institutiile statale si multinationalele, puterea mondiala, tehnologiile stravechi (nu neaparat primitive), istoria (ce se rescrie).
devansarea lui 2012: iunie 2010-martie 2011 – faza embrionara a noii omeniri
Aspectul tensionat Uranus (Berbec) – Pluto (Capricorn) provoaca omenirea sa se gandeasca la un alt mod de a-si folosi resursele naturale. Acest lucru ne conduce la o alta politica de mediu, la o alta relatie cu natura. Pluto indica un timp ce ne forteaza sa intelegem modul de functionare al materiei si energiei si sa folosim mai inteligent bunurile de care dispunem, astfel incat sa obtinem energie cu un randament mai bun, folosind inteligent resurse mai putine si mai rafinate.
Duminică, Octombrie 4, 2009
de Camelia Patrascanu
http://www.horoscoptv.ro/blog/2009/10/2012-%e2%80%93-schimbarea-paradigmei/
duminică, 1 noiembrie 2009
Învăţături pentru suflete avansate
Abonați-vă la:
Postări (Atom)