S.N. Lazarev
”...Logica propriului conștient şi logica
existenței şi dezvoltării Universului, din păcate, nu corespund întotdeauna.
Conștientul şi straturile inferioare ale subconștientului se opun uneori
armoniei lumii şi, practic, fiecare caz expus în această carte confirmă acest
lucru.
Un tânăr a venit
la mine pentru a doua oară. La prima întâlnire, i-am explicat că agresivitatea
sa interioară față de femei este cauza infertilității soției lui. În urma
corectării, am reuşit să reduc această agresivitate, iar acum văd că programele
negative s-au activat puternic din nou.
– Iar vi s-a
activat programul de distrugere a soției. Care credeți că ar putea fi cauza?
– Recent, m-am
întâlnit cu prima soţie şi ne-am certat din nou.
– Trebuie să
eliminați toate pretențiile şi toată supărarea față de prima soție, s-o iertaţi
şi să nu mai aveți niciun fel de emoții negative faţă de ea.
– I-am iertat tot,
însă câteva dintre faptele ei nu mă lasă nici acum indiferent.
–Supărarea, ca şi
ura sau invidia, este una dintre formele de distrugere a omului, un atac
energetic. Dacă nu veţi înţelege acest lucru şi nu veţi reuşi să vă echilibraţi
sentimentele faţă de prima soţie, atunci nu voi putea să vă ajut. Programul de
distrugere a soţiei nu reacționează asupra unui nume, cum ar fi Maşa sau Liuba,
ci asupra femeii pe care o percepeți ca fiind soţia dumneavoastră. Prima soţie
nu vă mai este de mult timp soţie din punct de vedere energetic, de aceea,
activarea pretențiilor şi a supărărilor faţă de aceasta o distruge pe cea de-a
doua soție. Pentru a nu vă ucide unul pe celălalt, trebuie să vă iertaţi
duşmanul.
Dacă nu veţi reuşi
să depășiți tot, atunci întregul bagaj de ură şi supărări față de prima soție,
acumulat în subconştient, se va declanşa automat la cea mai mică ceartă cu a
doua soție. Programele de distrugere, dacă nu veţi reuşi să le blocaţi complet,
fie pot să ajungă în câmpul viitorilor voștri copii, provocându-le bolile, fie
să continue să menţină infertilitatea soţiei. Supărându-vă pe prima soţie,
dumneavoastră vă ucideţi de pe acum viitorii copii. Smerenia – noţiunea care se
află la baza creştinismului – nu înseamnă sclavie, aşa cum s-a încercat multă
vreme să se interpreteze, ci un mecanism al dezvoltării spirituale. Prin
smerenia interioară se dobândește armonia cu Universul, la nivel subtil....”
S.N. Lazarev
Fragment carte
”DIAGNOSTICAREA KARMEI - Volumul 1 - Sistemul autoreglării câmpului”
”...În structura de câmp a omului există sute de programe diferite, formate prin intermediul faptelor, al gândurilor, al emoțiilor, nu numai ale omului, ci şi ale rudelor sale.
În filozofia orientală este cunoscută expresia: „Nu
există oameni, există idei”. Cauza
crimelor, fără o motivație aparentă, a omuciderilor
şi, de asemenea,
a sinuciderilor, se ascunde adeseori în programele distructive şi
auto-distructive, ascunse până la un moment dat în subconștient şi care sunt
create de strămoșii criminalilor și de victimele
lor. Dacă nu sunt blocate prin mecanisme etice şi prin aspirația către Divin,
programele pot nu doar să se păstreze timp de
decenii în câmpul omului, ci se pot amplifica, hrănindu-se cu
energia unor încălcări similare ale copiilor şi ale nepoților autorilor
acestora....”
S.N. Lazarev
Fragment carte ”SECRETELE FERICIRII ÎN FAMILIE”
”...Dacă omul pierde aspirația către Dumnezeu care este sensul principal al vieții și importante pentru el sunt plăcerea și fericirea, atunci capacitatea lui de purificare prin boli, greutăți și pierderi se reduce considerabil. Sufletul începe să sufere. Pentru omul care și-a pierdut unitatea cu Dumnezeu, suferințele sufletești sunt insuportabile, deoarece el vrea ca sentimentele lui cele mai înalte, straturile superficiale ale sufletului său, să fie eterne. Este firesc ca el să nu vrea și să nu poată accepta distrugerea lor. Un fluture însă nu poate fi veșnic, așa cum nicio floare nu poate fi veșnică. Nimic nu este veșnic în afară de Dumnezeu.
La exterior, omul poate să aparțină unei anumite
religii, să respecte poruncile. Firește, acest fapt
va avea o influența pozitivă asupra sufletului. Dar, dacă el judecă, condamnă, urăște, se mâhnește, se simte
superior celorlalți, părțile cele mai
înalte ale sufletului i se vor închide în fața iubirii,
deoarece judecarea interioară și renunțarea la iubire
față de alt om reprezintă neacceptarea
voii Divine. În exterior, la nivelul logicii umane, avem dreptul la critică și analiză, dar noi trăim după logica Divină la interior.
Iar la nivelul logicii Divine există doar iubirea și unitatea
absolută a tot ceea ce există la nivel material.
Din această cauză, ura față de altul este
ura față de tine însuți, disprețul față de altul
înseamnă să îți dorești moartea ție însuți.
Dacă pentru un om banii, o bucată de pâine, desfătările care bucură trupul sunt mai
importante decât iubirea, el va fi bolnav și va muri. Dacă pentru un om
bunăstarea, puterea,
statutul sunt mai importante decât iubirea, el va avea sentimentul propriei
superiorități asupra celor din jur. El îl va urî pe cel care
i-a umilit dreptatea și va fi crud cu oamenii, întrucât nu simte unitatea
cu ei. De asemenea, va fi bolnav și va muri, deși nu se mai
închină deja la
valorile materiale, ci se închină la cele spirituale (mentale).
Dacă pentru un om
moralitatea, poruncile religioase sunt mai importante decât iubirea, el va simți dispreț față de cei care
sunt săraci cu sufletul
și va renunța în interior la
oamenii indecenți și vicioși. În loc să-i educe cu
duritate, va începe să-i disprețuiască și, de asemenea,
va fi bolnav și va muri.
Cu cât religia dezvăluie mai mult
esența legilor
universale pentru om, cu atât mai activ ea ajută sufletul
omului, oferindu-i posibilitatea de a se dezvolta, cu atât mai puternică devine energia
credinciosului, cu atât mai multe avantaje primește el în fața oamenilor care
au o credință slabă și cu atât mai
puternică devine ispita de a renunța la iubirea față de oamenii
imperfecți, tocmai față de cei ce nu au învățat să creadă în Dumnezeu sau
care pierd această credință, față de cei care nu
pot iubi, cei care au sufletul slab și imoral, dependent de poftele
trupești, de bunăstare și de o bucată de pâine.
Importantă nu este religia pe care tu o urmezi, ci iubirea,
credința și poruncile pe
care le respecți....”
S.N. Lazarev
Fragment carte ”EXPERIENȚA SUPRAVIEȚUIRII”
”...Și iată că eu mi-am pus întrebarea: dar oare ce poate reprezenta un cămin pentru cultivarea însușirilor divine? Și am fost surprins: de fapt, acest lucru este familia. Tocmai familia îi da posibilitatea unui om să jertfească, să aibă grijă de cineva, să manifeste o inițiativă, disponibilitatea să se sacrifice pe el însuși, iertare, înțelegere, sinceritate, năzuința de pace, fire pașnică, optimism. Toate aceste calități sunt cultivate în cadrul familiei. Sufletul unui om care a fost privat de familie nu este dezvoltat, el nu poate iubi pentru că un copil simte mai întâi căldura materna, se deschide și drept răspuns își dăruiește sentimentele sale calde. Acest lucru reprezintă o școală a iubirii. Familia trebuie să fie o școală a iubirii. Așa a și fost practic întotdeauna. A fost..... Acum este o problemă.....Nicio civilizație nu va supraviețui fără familie.... Familia nu este doar o cărămidă pe care se construiește un stat: dacă veți distruge familia, nu va exista statul. Iar acum are loc distrugerea familiilor și toți oamenii reacționează complet calm la acest lucru. În Sankt Petersburg, dacă nu greșesc, sunt 90% divorțuri din 100%. Aceasta este o catastrofă, este un dezastru despre care noi nu spunem nimic. Poporul strigă concomitent: „...virusul, noi suntem uciși”. Destrămarea familiei este drogul, infracțiunea, crima, sinuciderea. Din cauza narcoticelor la noi în țară mor 200.000 - 300.000 de oameni anual. 14000 de femei sunt bătute până la moarte. Oamenii nu știu ce este iubirea, ce este o jertfă, un sacrificiu, ce este credința, moralitatea. La noi mor, fără avorturi, pur și simplu mor oameni maturi probabil mai mult de 1 milion. Iar pe ei nu i-a educat nimeni. Prin urmare, anume familia ne oferă o educație corectă, nu doar corectă... familia are posibilitatea de a face un om fericit, cu sentimente deschise, iar lipsa unei familiei îl face invalid. Oricât ai educa un copil, dacă el nu ar fi avut o mamă care l-ar fi iubit, mângâiat, un tată care l-ar fi iubit în felul său dar, totodată, ar fi fost dur - un copil nu se dezvoltă fără acest lucru....”
S.N. Lazarev
Fragment carte ”SECRETELE FERICIRII ÎN FAMILIE”
”....Nu o singură dată am scris despre faptul că, în a cincea lună de sarcină, copilul comunică cu Dumnezeu și, în acest moment, uciderea copilului distruge considerabil mai mult iubirea în sufletul nostru decât în alte cazuri asemănătoare. Totodată, se intensifică peste măsură de mult închinarea la acel lucru din cauza căruia noi am renunțat la iubire. De regulă, aceasta este ceea ce se numește bunăstare, destin bun, planuri de viitor. Astfel, orgoliul crește în repetate rânduri.
Firește, se schimbă și caracterul
femeii. Distrugându-și sufletul, ea pierde sentimentul de unitate cu alți oameni. Fiind
într-un conflict, aceasta deja nu va mai căuta să facă un compromis,
nu va putea să cedeze. Ea trebuie să strivească și să domine
adversarul sau să-l distrugă. Femeia nu va primi plăcere de la
conexiunea cu omul iubit, ci de la sentimentul de superioritate asupra lui. Și, cu cât mai
mare vor fi confortul și belșugul în care va trăi o astfel de
femeie, cu atât mai agresiv și mai neîngăduitor se va
comporta și cu atât mai periculos se va resimți o astfel de
stare asupra copiilor ei.
Dacă soția este isterică și aruncă cu diverse
obiecte, atunci aceasta reprezintă o incapacitate totală de a se
confrunta, o dorință subconștientă de a-l distruge
pe ofensator, incapacitatea de a ajunge la o înțelegere, mai
bine zis, de a accepta un compromis care le-ar fi convenit amândurora.
Soția mergea la biserică, se ruga, dar
totuși nu se schimba.
În Biblie se spune că orice dorință adresată lui Dumnezeu,
se îndeplinește. Dar trebuie să fim vrednici de
propriile dorințe și vise. Este necesar să ne schimbăm astfel încât să corespundem
acelei fericiri pe care dorim să o primim. Însă, dacă noi nu vrem să construim o
temelie, ci încercăm să ridicăm ziduri înalte,
inevitabil, fericirea noastră va începe să se distrugă.
Soția nu s-a schimbat, prin
urmare, închinarea fiicei la un destin favorabil, mai mult ca sigur, s-a
intensificat în repetate rânduri. Fetița încă nu bănuiește acest lucru,
dar ea este un om profund nefericit deoarece, pentru mama ei, interesele
propriului egoism și orgoliu sunt cu mult mai importante decât iubirea
și armonia. Și, de aceea, ea
îl ucide dinainte în interiorul ei pe cel care poate intra în conflict cu ea.
Acest fapt este trist, dar vreau să previn din
timp: dacă fetița va rămâne în viață și nu se va
îmbolnăvi de o boală gravă, atunci, mai
mult ca sigur, ea va fi infertilă și nu va reuși să-și întemeieze o
familie și să-și aranjeze viața personală. Firește, se poate
întâmplă o minune dacă mama se va schimba....”
S.N. Lazarev
Fragment carte ”EXPERIENȚA SUPRAVIEȚUIRII”
https://lazarevsn.ro/categorie-produs/carti/
https://scoala.lazarevsn.ro/p/femeia-si-barbatul
Editare (c)Viocomsa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu