Trecerea Liniei Atlanteene - conspect

Iluminarea

Iluminarea este o simțire, este dificil de descris, e dificil de transpus în cuvinte. De ce? Pentru că nu este un lucru mental și nu este un obiectiv, nu este următoarea aventură umană, nu e doar ca să ne distrăm. Este chiar opusul. Nu e ceva care să ne ocupe timpul. Iluminarea este un foc în interiorul nostru, pasiunea din noi, o dorință, iar lucrul intersant la iluminare este ca nu vine din mintea umana, de asta este dificil de descris. Nu e ceva la care să ne fi gândit aici, la cap. Repet: Iar lucrul interesant la iluminare este că nu vine din mintea umană. Este ceva ce vine de la inima, iar mintea tot mai încearcă să înțeleagă să definească, să o dea departe și poate se întreabă cât de serioși suntem în legătură cu asta, însă iluminarea este naturală, este o parte naturală din noi.

Iluminarea este răspunsul la întrebarea: „Cine sunt eu?” Iluminarea se va petrece oricum. Este natural. Mai devreme sau mai târziu – probabil mai târziu – restul oamenilor de pe Pământ vor trece prin trezire, atunci când vor fi pregătiți, la timpul potrivit pentru ei. Se petrece în fiecare zi. Uneori este dificil de trecut prin ea, fiindcă nu există o cale – o cale validă – despre iluminare și aproape că nici nu poate exista. Pot fi povești despre oameni, despre viețile lor, despre identitățile lor, oameni care au trecut prin asta, dar nu e un proces de tipul „pas cu pas”. Aproape nimeni nu poate povesti…, iar cei ce ascultă/citesc pot simți acea pasiune, o parte din tragedia umană, în cele din urmă contopirea și integrarea.

Numărul 13
Am fost cu toții în templele din Tien ca și atlanți, acolo înțelegeam ce urmau să fie cele 13 (treisprezece) cicluri ale dezvoltării umane, ale dezvoltării spirituale care urma a avea loc pe planetă, ultimul fiind trecerea peste linia conștiinței mentale atlante. Anul acesta ne aflăm în al 13-lea an Shaumbra. 13 este un număr foarte, foarte sacru. Mulți oameni se tem de 13; multe clădiri din lume nu au etajul 13 ca și cum ar pretinde că nu este acolo. Într-un fel este adecvat, deoarece 13 este numit, de asemenea numărul puterii sacre nevăzute, mai corect spus – 13 este numărul potențialului.
13, dacă ne uităm la apostoli: 12 apostoli plus Yeshua egal 13.
12 cavaleri în jurul Mesei Rotunde. 12 plus Arthur, adică 13.
Vineri, 13, numărul înfricoșător – de fapt nu e deloc așa. A fost număr sacru, până când cineva, o organizație, dintr-o dată a pornit la o vânătoare de vrăjitoare, într-o vineri, 13, în care a ucis mulți, mulți dintre cei aflați dintre cei aflați în Școlile Misterelor, mulți dintre cavalerii templieri, pe mulți implicați în lucrarea pe care atâția am/ați făcut-o.

Trecerea peste linia Atlantă…
…Este ca un indicator, un jalon, intrarea în ceva nou, o transformare uriașă acum, o schimbare absolută. ACUM este timpul de a trece dincolo. Călătoria a început – dragi mei, în Templele din Tien, din Atlantida. În templele din Tien ne-am strâns la un loc și am avut viziunea unui timp ca acesta, 13 cicluri mai târziu, un timp al schimbării și un timp al evoluției pentru noi toți. A început acolo și noi nu știam ce ocoluri și ce cotituri aveau să fie pe cale. Nu aveam nicio idee, nici un concept despre greutăți și provocări, despre lacrimi și despre râs – noi nu ne puteam imagina la acel moment că vor fi zile și vieți întregi în care o să fim cu totul pierduți, fără speranță, total umpluți de pierderea speranței, de lipsa libertății și mai ales de pierderea viziunii. Dor noi ne-am imaginat în templele din Tien, un timp care va veni și în care putem rosti cuvântul „iluminare”; pe care o putem accepta în noi înșine, în care literalmente vom putea aduce acea conștiință în această realitate – o realitate pe care o știm că va fi densă și dură o realitate care aproape că va încerca să ne-o smulgă… Dar cu pasiunea profundă pe care am adus-o cu toții în Atlantida, știm că va răzbi și va înflori aici pe Pământ.

Atlantida a fost o epocă a mentalului, a dezvoltării minții, a standardizării noastre ca ființe umane pe această planetă pe care o iubim atât de mult. Era un timp al gândirii, era un timp al structurării, era timpul proiectării, iar noi asta am făcut. Noi am proiectat întregul format al omului pe care îl vedem pe planetă. În Atlantida am avut și viziunea unui timp în care să putem păși dincolo de linia mentalului – mentalul care ne-a ținut pe loc – ne-a ținut împreună, ne-a adus împreună, ne-a permis să vedem lumea noastră prin ochii mentali și umani. Dar noi ne-am spus nouă înșine: „va veni un timp când vom trece acea linie, când vom trece de era mentală, când vom intra în era următoare, a „Noii Energii” și iată-ne aici. Aici suntem azi. După Atlantida, ne-am întors sub Pământ, acolo unde am trăit pentru a fi protejați, dar și ca simbol al privirii noastre orientate spre interior, în viziunea interioară, al conectării cu sufletele noastre și cu divinitatea noastră, ceea ce ar fi dificil de făcut dacă am fi fost în continuare angajați în activitățile din afară, ale lumii de deasupra…

În vremurile Egiptului… Iar de acolo am intrat în vremurile Egiptului, când literalmente am ieșit de sub pământ în ceea ce sunt acum templele, piramidele, din întreaga lume. Am apărut mulți dintre noi în Egipt, în marile piramide, în Camera Regelui unde respiram divinitatea noastră, respiram potențialele acelei ere a omenirii.

În vremea lui Yeshua… Ne-am strâns cu toții în trup sau în spirit în vremea lui Yeshua, ca esenieni, care aduceau misterele pe planetă și cu Cel care anunța ceea ce mulți au crezut a fi începutul unor timpuri noi, al unei Ere noi, însă noi toți știam că deja începuse. Mergeam cu Marele Maestru Yeshua în ținuturile Israelului, aducând acele energii, însămânțând Pământul cu energia christică.
Dar, să nu uităm vremurile lui Tobias, cu care mulți dintre noi am fost în acele vremuri – Tobias senior, numit și Tobit – Tovius. Tobias junior, Sara, arhanghelul Rafael. O poveste frumoasă și, din nou un timp în care am fost cu toții împreună, când ne-am strâns cu toții pentru scopul de a realiza ceea ce ne-am imaginat în vremurile Atlante.
Apoi am fost în Școlile Misterelor din întrega Europă, locuri de distracție și de studiu, un loc de înțelegere reală a cum să aducem divinitatea. Dar așa cum știți, lumea nu era pregătită la acea vreme. Școlile misterelor erau ca niște insule, niște insule în sine, cu multă celebrare, dar în momentul în care noi pășeam în lumea din afară, era un șoc. Era traumatic să ieșim din energiile frumoase ale Școlilor Misterelor și să intrăm în conștiința foarte, foarte densă a lumii umane.

Iar acum, aceste vremuri pline de speranță

De-a lungul anilor am adus noua chemare a arhanghelului Gavriil, noua chemare pentru unime: „Este timpul pentru iluminarea voastră.” Este timpul. Acea chemare ne-a adus la un loc, lună după lună, ne-a dat curaj, ne-a dat speranța pentru propria noastră iluminare. Iluminare. Nu pentru lume, nu pentru familia noastră, pentru nimeni altcineva în afară de noi. Ne-a oferit potențialul adus pe Pământ de a fi în iluminarea noastră!

În această zi trecem dincolo. Trecem peste linia atlantă, trecem peste mental, mentalul în care ne-am aflat, în care aproape că am fost prizonieri. Astăzi am putea spune că energiile sunt potrivite. Se afllă aici pentru ca noi să trecem dincolo. Acum, linia atlantă despre care vorbim este mentalul, este poate, cea mai mare provocare, pe care o avem acum. Linia atlantă este mentalul. De fapt, este probabil cea mai mare schimbare planetară prin care trecem noi. Apropo de luptele actuale și tulburarea – nu suntem cu adevărat singuri, dacă oamenii sunt cu adevărat pregătiți pentru libertate. Oamenii s-au obișnuit fără libertate, s-au obișnuit să n-o aibă. S-au complăcut, au permis ca altcineva să aibă grijă de ei și s-au plâns de asta. Privind la războaie, la conflictele de pe planetă ne întrebăm: sunt oamenii pregătiți pentru libertate? De fapt conștiința lor mentală a fost programată, educată să nu aibă libertate. Ei încă se află programați în conștiința mentală atlantă. Dar noi cu pasiunea noastră pentru iluminare, cu pasiunea noastră pentru suveranitate, trecem printr-o transformare către libertate. Intrăm în adevărata libertate în adevărata suveranitate. Eu sunt, fără a fi dependenți de nicio altă ființă, fără a fi prinși în lucrările conștiinței de masă. E dificil să ne eliberăm de familiile spirituale, de familiile angelice să ne eliberăm de familia fizică.

Dumnezeule, iubiți-i și părăsiți-i. Părăsiți-i și eliberați-vă de karma ancestrală, de fizicul ancestral. Exprimați-vă liber, gândiți liber – libertatea de minte. Mintea are locul ei, dacă simțiți cu adevărat, mintea nu mai vrea locul în care s-a aflat până acum. Cu adevărat nu mai vrea. Este lucrul de care mintea ne face să ne îndoim. De fapt, ea – mintea procesează toată conștiința legată de îndoială. Noi ne îndoim de noi, apoi mintea intră în serviciu, procesează toate acestea, apare cu amintiri din trecut, din momentele în care am fost răniți, am fost aruncați la lei, la lupi și la altele.

Oare suntem pregătiți pentru transformarea libertății?

Ei bine, eliberați toate atașamentele față de lucrurile care v-au ținut într-un fel de închisoare sau departe de libertate. Care lucruri vă leagă? Bani ori conceptele vechi asupra banilor? Prietenii și familia? Vă temeți să fiți singuri pe lume? Suveranitatea înseamnă a fi singur.
Libertatea înseamnă eliberarea atașamentelor față de multe lucruri.
Mintea ne-a împiedicat, mai exact noi am permis ca mintea să împiedice să vedem potențiale, prin urmare nu am fost cu adevărat liberi. Potențialele ce se află dincolo de minte sunt fenomenale, taie respirația, încântă, dar sunt cuantic diferite de modul în care am gândit până acum. Sunt cuantic diferite.

Potențialele vin dincolo de minte. Astăzi cu încredere privim spre Noile Potențiale…

Conspect după ADAMUS, Shoud 12, 4 august, 2012
(îi mulțumim Georgianei)

Foto: Viocomsa