Faceți căutări pe acest blog

duminică, 26 aprilie 2015

Body, Mind & Spirit Februarie – 2015 Sala Palatului - Bucuresti (varianta necenzurata)

Propunere subtitlu: Cum si ce sa cauti la targurile de terapii...
Cum intri pe usa Salii Palatului, te indrepti spre stanga, trecand printre standurile mari ce contin carti sau diverse feluri de ajustari energetice, valabile pentru fiinta umana, cel putin asa suna declaratiile.
Ajungand la trepte, incepi sa urci, desigur; primul care se vede este un membru al familiei Ra, adica un Soare orange si vesel care sta agatat de standul de carti si se uita zglobiu la cei care vin din aceeasi directie.
Odata ce ajungi mai sus se dezvaluie si standul Eltei, care este colorat si complex, vioi si energizant.
Pe principiul fiecare cioara isi lauda puiul, asa fac in acest moment, dar, chiar este vioi si complex, iar cioara este o pasare deosebita, gresit inteleasa de mentalitatea populara.
Mentalitatea despre care vorbim o asociaza cu iarna, zapada, viscolul, ideea de stat in casa la gura sobei; ele sunt printre pasarile care mai raman pe timpul iernii, de aceea o auzim mai rar vara, cand vin celelalte.
Si este foarte inteligenta!
Nu am un motiv deosebit sa laud cioara, pornisem de la cuib si pui, in cazul nostru standul, pe care il laudam.
In alte editii ale aceleiasi expozitii am fost aproape de scena unde se desfasoara diverse dansuri si competitii, nu auzi nimic si discuti cu oamenii tipand; e drept ca si ei fac acelasi lucru, altfel, nu ai cum sa te intelegi!
De data aceasta ne aflam intr-o zona aerisita si la propriu si la figurat, intre etajul unu si parter, locul de trecere spre conferintele care se tin in cadrul acestui festival.
Incepem sa dam un tur de orizont, sa ii spunem asa si il gasim pe amicul nostru omniprezent, Costica Dorneanu, astrologul.
Este cu un client la masa si incerc sa nu il deranjez, am mai facut gafa aceasta in alte ocazii si nu a fost nimerit momentul.
Incercand sa trec discret, ii spun ca zboara informatia din el in toate directiile! Cand sa merg mai departe, se ridica si isi lasa clientul sa mediteze, fericit ca cineva a remarcat ca sare informatia peste tot, din el! Nici nu am realizat ca acest lucru conteaza asa de mult!
Punandu-ma in locul unui cetatean care crede doar in materialismul dialectic, comunismul nu dispare cat timp Omul isi mai face din materie un fel de zeitate, incercam sa vad lucrurile prin ochii unui asemenea personaj.
La un stand, doi oameni stau cu niste becuri deasupra capului care pulseaza ritmic, la altul, o tanti cu ochi plini de misticism iti da pe sub nas cu arome de care te poti lipsi; altul vrea sa puna mana pe tine ca sa iti arate ce armonizare energetica iti poate oferi.
Intr-un gest de legitima aparare ii ignor mana si trec mai departe; o tanti iti da un pliant cu o privire de peste de adancime mare aflat intr-un acvariu presurizat, cautandu-ti karma.
Totul pigmentat de mirosuri si sunete care determina un fel de psihoza, pentru cel care intra acolo, acum realizez acest lucru, scriind aceste randuri.
Am mai scris si s-a vazut parerea despre targurile de terapii de orice fel, in realitate, ele se adreseaza unei vieti armonioase si normale, in sensul ca fiecare isi particularizeaza instrumentele de care crede ca are nevoie.
Elemente si instrumente care pot contribui cu adevarat la un mod de viata firesc sunt prezentate in asa fel, incat, poti crea efectul de respingere, chiar fara voie.
Ne intalnim cu Liviu, cu uleiuri naturale, aproape de scena, cu auzul la minim si fiind pe cale sa descopere zen-ul, fiindca abia se mai intelege cu oricine, datorita sunetelor de pe scena.
Dan cu mierea, se manifesta ca un cocos suparat, este si cocos, dupa an, incercand sa ii impinga pe unii care filmeaza prea aproape de masa lui.
Vis a vis e un stand al unei televiziuni de nisa, cu teme spirituale, care isi face evenimente langa standul Cocosului; i-am sugerat sa isi ia un plici de muste, iar cand simte nevoia de destindere sa il foloseasca! Viitorul imediat avea sa confirme ideea aceasta, asa cum stie el, viitorul, intr-o forma neasteptata!
Oamenii intra si se perinda peste tot, au de unde sa aleaga, au unde sa se uite, au ce sa asculte, au, in general! Au tot ce au nevoie sa mearga inainte, doar sa fie mai putin nemultumiti de impresiile pe care le au despre lipsuri ipotetice!
In sali mai mici, doua la numar, se tin conferinte de promovare a diverselor idei, ideologii, cumva, toate ducand in acelasi loc.
Una dintre ele este legata de reconectare, iar aici decid sa intru sa particip, in sensul de a fi in sala, in public sa aflu despre ce este vorba cu acest curent.
Sala este una in care abia intra 30 de persoane pe scaune, restul in picioare, are o usa de acces pentru public prin fata, unde se manifeta conferinta in sine, asa ca vrei nu vrei, treci pe langa lector.
In spate mai sunt doua usi, dar incuiate; ideea nu este una foarte fericita, fiindca se creaza o stare de claustrofobie, multa caldura, compensata partial de niste aparate de aer conditionat care sulfa din greu sa faca aer respirabil.
Merg pana in spatele salii, langa suierul aparatelor de aer conditionat si usi blocate, asteptand prezentarea reconectarii; iar ea incepe!
In primul rand ni se spune ce nu este reconectarea, ca nu este o religie, un curent filozofic, spiritual si asa mai departe.
Ea este o concentrare pe forta universala, ca sa ii spunem asa, se poate realiza direct, tinand mainile desupra subiectului sau chiar in lipsa, doar sa stii ca exista.
In popor, se spune, ma rog pentru Cutarica! Se pare ca filozofia populara este foarte conectata si nu are nevoie de reconectare fiindca nu a fost niciodata deconectata de la universalitate!
Insa nu a oferit titluri si cursuri si grade de mare maestru sau in devenire, nu a oferit ceea ce ofera destul de generos, multe asa zise discipline, cultivarea egoului prin faptul ca ai un mot mai mult decat altul
La sfarsitul conferintei, urma un fel de demonstratie, iar la intrebarea cine vrea sa participe, multe maini s-au ridicat in aer.
A fost ales un Ales, s-a pus pe un pat ambulant si treizeci de oameni s-au adunat in jurul lui sa vada cum este reconectat!
Ca o executie dintr-un popor primitiv, satenii se strangeau in jurul celui care este supus unui ritual; vibratii fine nu se executa in public, cu oameni fara control mental sau unii care nici macar nu stiu ce inseamna termenii!
Am iesit si i-am lasat sa se reconecteze la ce vor ei, le-as sugera la ei insisi!
Liviu, de data aceasta din Alexandria, a mai vrut sa intre la una din conferinte dar a sesizat aceeasi atmosfera de peste intr-un acvariu fara apa in care trebuia sa fii si a lasat pe altii care inca nu au invatat sa respire.
Vedeta expozitiei a fost Oreste, cunoscut ca persoana publica cu activitati in sfera spiritualitatii, in general.
Nu incapeau asa de multi oameni intr-o sala ca cea descrisa mai devreme, asa ca s-a mutat conferinta mai sus, intr-un spatiu deschis.
Inceputul conferintei a fost chiar pe aceasta tema, Sala Palatului este mare, dar restul salilor sunt mici, asa ca ne vedem aici!
Emilia mai scria pe pliante datele de contact care nu erau trecute acolo si a facut curioasa o persoana interesata de activitatea ei, ce tot scrie acolo!?
Acea persoana a venit la stand si a facut curioase alte persoane si tot asa; curiozitatea este o marca a Spiritului, iar ele se aduna la un loc, prin rezonanta.
Poate fi contagioasa!
Acelasi tip de curiozitate m-a purtat si la conferinta lui Oreste; frumos si dragut de ascultat, elemente pragmatice mai putin, dar cei care cauta ceva au un pas de pornire.
Toate bune si frumoase, pana la amicul lui, care a inceput sa spuna ca vin lucruri rele si ca nu ne salveaza decat credinta in ortodoxia crestina si alte asemenea lucruri.
E dreptul lui sa faca propaganda si prozelitism, dar e si dreptul meu sa nu fiu de acord; se cheama mai mult decat democratie, liber arbitru!
Recunosc ca aveam si un scop ascuns, tainic, nepoata noastra este fan Oreste si ne-a rugat sa luam un autograf de la el daca avem ocazia!
Unul dintre standuri se refera la declansarea si armonizarea energiilor, mai ales cele blocate, prin diverse metode, una dintre ele fiind lovirea corpului in zonele respective cu un fel de fascii, fasii una langa alta, care fac si emit un sunet deosebit, ritmic, sacadat.
Pentru cine doreste si incearca, experimentul demonstrativ se petrece in aleea din fata standului lor, la nici cinci metri de standul amicului nostru cu mierea.
“E un nou tip de reclama”, il intreb, “cine nu cumpara ajunge pe mana lor?”
‘’Nu, e doar un demo fata de ce pot pati!”, spune el amuzandu-se de situatie.
Mai exista ceva de care merita sa pomenim -  in dreapta standului nostru, de fapt, la doua standuri in dreapta, se afla standul unui Om care face ornamente, veilleuse, lucruri manuale,  originale de buna calitate.
Masa lui arata minunat, lumini discrete si diverse, culori originale, iti incanta retina si psihicul; cand eram acolo, a venit un cetatean si a intrebat, la ce foloseste, ce terapie este asta?!
“Nu e nicio terapie”, i-a raspuns el. Cetateanul uimit, nu intelegea, el venise dupa terapii!
“E mod de viata”, i-am raspuns ca unuia tare de urechi. “Asaaaaa!”, a zis el si a plecat intrebandu-se ce-o mai fi si asta, mod de viata.
In principiu, inseamna sa traiesti civilizat!
In timp ce standurile se strangeau, cei care energizau oameni cu fasciile inca lucrau; trecand cu Liviu, incarcati de sacose spre masina, am vazut aplicatia, o fata era lovita ritmic si terapeutic cu fasciile si mai multi oameni se uitau cu interes, chiar stiintific la aceasta procedura.
Are o logica acest procedeu, nu la asa ceva ma refer, doar la aspectul spectaculos, si de ce nu, chiar si la logica lui.
Sa se holbeze o gramada de oameni la energiile tale cum se armonizeaza!
Adevaratul spectacol este sa iesi in lume armonizat, nimeni nu iese cu masina in strada demontata ca in service, iese cu ea reparata.
Ne amuzam cand am iesit afara, cum ar fi sa rupi din context scena cu multi oameni care se uita chiar cu interes la faptul ca o fata este lovita cu niste bete, pe trotuarul de vis a vis.
Probabil ca multi s-ar avanta eroic sa opreasca o asemena barbarie!
Trecand de la o barbarie la un gest monden, chiar daca nu intereseaza pe nimeni, ii multumim lui Oreste ca ne-a dat un autograf pentru nepoata noastra.
Omul cauta, iar daca insista, nu are cum sa nu gaseasca!
Era sa uit, cum arata varianta cenzurata: a fost frumos!

MarcelAlyna

17 martie 2015
foto: Vio bacsi

Niciun comentariu: