Nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească...

Sunt ceea ce gândesc...

Potrivit legii atracției universale (legea rezonanței sau cauzei și efectului), tot ce emitem în atmosferă d.p.d.v. vibratoriu: gânduri, vorbe, dorințe, fapte, sentimente se reîntorc la noi, producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească...

Oricând aveți gânduri negative față de o persoană... încercați să binecuvântați persoana respectivă, să vă rugați pentru persoana respectivă... Cum? Prin respect, detașare, evitare. Pare greu, dar formele-gând trebuie schimbate... Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi și omul la care ne gândim. De aici orice gând Rău reprezintă un atac energetic (dur) care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm și ne omorâm unul pe altul în mod inconștient...

Mai întâi avem puterea magnetică a Inimii, mai apoi (pe locul doi) avem gândirea, care este forța creatoare de care dispune sufletul nostru. Gândul, forma-gând este cea care atrage binele sau răul în existența noastră. (Creierul e „responsabil” cu stocarea informației, este un computer, un PC uman. n.m.)

În cuplu...

Neînțelegerile într-o relație de cuplu vin din nevoia de a-l controla și domina pe celălalt. Fiecare încearcă să aibă controlul și să rămână deasupra întregii situații...

Când controlezi o altă ființă îi iei energia, îți faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Răcirea relațiilor dintre doi parteneri se datorează nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de comunicare prin iubire duce la dezastru, la ură. O agresivitate inconștientă fața de femei/bărbați se transformă într-un program de autodistrugere.

Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoțional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună. Dependența de persoana iubită naște agresivitatea, iar agresivitatea produce boala. Dependența de sex, dorințe, frica, depresia și supărarea atrag... gelozia.

Orice expresie dură afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieși cât și unui alt om. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la Sursă și intrăm în suferință. Cearta, mânia, nerăbdarea - alte cauze...

Numai prin Iubire poate seca izvorul răutăților...

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detașare față de omul iubit. Cu cât aveți mai multe pretenții, iritări și nemulțumiri față de omul apropiat, cu atât de mult crește dependența de el.

Dependența de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul și spiritul și sufletul !

Să nu vorbiți despre problemele personale, despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor. Vorbind repetat cuiva despre problemele noastre noi nu ne îndepărtăm de ele, ci dimpotrivă le atragem.

Îndepărtarea de ele e primul pas pentru depășirea acestora. Esențial e când vorbiți despre problemele și emoțiile dvs. Să nu căutați milă sau compătimire. Dacă aveți o mare supărare sau tristețe, încercați să nu aduceți sentimentele acestea acasă. Ieșiți la o plimbare în natura!

Nu faceți din casa voastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiți de câțiva ani și ați saturat spațiul cu regrete, supărări și spaime, amintiți-vă momentele în care v-ați certat și supărat, așezați-vă în acel loc, iertați, anulați agresivitatea față de iubire, rugați-vă (de ce nu?)!

Iertând ne oferim libertate...

E mai bine să plângeți decât să urâți. Dacă n-ați reușit să vă învingeți pe dvs. înșivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeți agresiunea apărută se distruge. Ar trebui să fim conștienți că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greșit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării pentru că numai ea desface rana încleștată în timp.

O gândire negativă e resimțită dureros de mii de organisme.  Principiul acțiunii și reacțiunii, conform căruia răul pricinuit altora ne face rău și nouă înșine. De aceea străduința de a ierta dușmanul și a îndrepta spre ei numai gânduri de pace și iubire constituie un act protector pentru noi. Așadar, suntem ceea ce gândim!

Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci și cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate, iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.

Cum dăruiești așa primești... Roagă-te ca cei din jurul tău să fie fericiți, sănătoși și întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va radia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belșug.

Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l ne eliberăm pentru a ne putea înălța...

Munca...

Nu ar trebui să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcarea să nu fie permanentă, în fiecare ocupație să găsim plăcerea... Fără plăcere orice activitate/ocupație se poate transforma în supra-solicitare și va dăuna sănătății. Încercați să identificați care este munca care v-ar aduce satisfacții... Nu neapărat materiale. Nu căutați plata, nici laudă și nicio răsplată... orice ați face... Săvârșind ceva bun noi pretindem recompensă, iar aceste dorințe aduc suferință. Cu cât veți intensifica acest tip de pretenții, cu atât va crește nivelul de agresivitate și se va întări programul de autodistrugere.

Ofensele...

Când cineva te jignește, nu te răzbuna pe el, nu-l urî și nu te supăra pe el, întrucât acesta jignire e un dar de la Dumnezeu. Dacă nu o accepți, urmează ca purificarea sufletului să se facă prin boli și nenorociri, iar dacă nu ești pregătit pentru aceasta, ea vine prin moarte. Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiați, de aceea în măsura în care reușim să-i iertăm, în aceeași măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.

Deci, să iertăm nu numai cu gândul ci și cu Sufletul!

...Conspect după:

Surse: și Revista Sufletului 

și lovendal.ro (foto)

CE ESTE RUGACIUNEA, CREDINTA ORI BISERICA?

"... Cea mai pură şi originală rugăciune este cea pe care o realizezi prin cuvintele tale, prin experienţa ta. Actul de a repeta o rugăciune este total inadecvat fiindcă repetarea unui text determină suprimarea vibraţiei ceea ce, de altfel, este un alt fel de păcat şi o lipsă de imaginaţie, de creaţie. Rugăciunea este o necesitate codificată printr-o formă şi formulă mentală. Dar cu imaginaţia şi anestezia aceasta nu prea merge, trebuie să fim curaţi la propriu şi la figurat. Cum vine şi aceasta? “La propriu” se referă la corpul fizic, la sănătate, iar prin “la figurat” ne referim la aspectele subtile ale psihicului şi spiritului...

Credinţa nu are nimic comun cu religia, aceasta este o instituţie, un sistem de organizare, desigur gestul contează, credinţa este un tot în toate şi este ceea ce suntem şi mai ales când putem fi mai buni şi mai frumoşi...

... Biserica trebuie să fie ca natura, ca pădurea şi câmpia, ca marea şi munţii, să respire frumuseţea creaţiei şi a păcii, a culorilor şi luminii cosmice, nu o hrubă întunecoasă unde mişună fel de fel de stafii îmbrăcate în negru. De unde atâta nebunie de a confunda pacea cu urâtul şi cu teama, iubirea cu ura şi cu răzbunarea?

Urmează să ne trezim, să ne dezmorţim din acest coşmar, lucrurile urâte vor fi uitate fiindcă ele nu fac parte din prezent. Încet-încet, fără grabă să ne continuăm Geneza pentru care ne-am oprit, dar în realitate lucrurile unice au mers mai departe pentru ca acum să ajungem aici fără să ne dăm seama..."

STRATEGIA VIETII _  17 M _ COLECTIA 17 _ ELTA _ ION DUMITRESCU

Ne putem salva de noi insine?

 

O nota de la Neale

 Dragii mei prieteni,

 Nu este posibil sa ne uitam la lumea noastra de astazi, la urmarile Taifunului din Filipine si sa nu meditam la sensul vietii (si al mortii), la scopul evenimentelor (al tuturor, in ansamblu), precum si la functia si la intentia lui Dumnezeu (daca chiar exista un „Dumnezeu”).

Dupa tot ce s-a zis si s-a facut, este viata doar o serie de evenimente aleatorii, neavand nicio Cauza particulara sau specifica... niciun „motiv” pentru care sa se intample?

Suntem, in ultima instanta, cu adevarat limitati sa stam si sa suferim aruncaturile de sageti ale soartei scandaloase, asa cum spunea Shakespeare?

Ar trebui, asa cum a cerut el, sa ridicam armele impotriva unui ocean de necazuri si, prin lupta, sa punem capat... durerii si miilor de socuri naturale, pe care le mosteneste trupul...?

Chiar daca am putea, am fi in stare sa le punem capat? Desigur, ne putem schimba comportamentele noastre fundamentale omenesti. Putem pune capat razboiului, violentei, saraciei, foametei si suferintelor facute de om. Ca specie, noi nu parem sa avem vointa de a proceda astfel, dar cu siguranta, avem capacitatea de a face asta.

Dar cum putem avea vreo influenta asupra dezastrelor naturale? Noi nu avem nimic de-a face cu acestea...

...Sau avem....?

A avut comportamentul uman ceva de-a face cu crearea celei mai rele furtuni pe care a vazut-o vreodata aceasta planeta?

Sa ne uitam pentru o clipa la acest lucru. Dar, mai intai, un cuvant de compasiune si o pledoarie pentru ajutor si vindecare, pentru cei prinsi in ghearele acestui taifun teribil. Membrii familiei noastre umane au nevoie de ajutor chiar acum, in zonele afectate de aceasta calamitate. Va rog sa cititi  pe prima pagina a site-ului meu, povestea intitulata URGENȚA! si sa faceti ce puteti. Chiar acum. Astazi.

 

Și lasati-ma sa va ofer o rugaciune colectiva:

 Doamne, Dumnezeule al Celei Mai Mari Intelegeri: adu ajutor, alinare si vindecare fratilor nostri din intreaga lume, care sufera astazi, in urma acestui dezastru teribil. Adu-le puterea sa indure pierderile de nedescris, sa-si reconstruiasca vietile, in urmatoarea versiune grandioasa a celei mai inalte viziuni pe care au avut-o vreodata despre Cine Sunt Ei. Ajuta-i astazi, Doamne Dumnezeule, cu mila si compasiunea ta, da-le puterea sa indure ceea ce este de neindurat, incat sa poata experimenta, in acest ceas, indestructibila natura a spiritului omenesc – care este spiritul Tau, Doamne, ce curge prin ei. Amin. Și iar amin.

 Și acum, intrebarea pe care acest moment obliga sa fie pusa: Activitatea omeneasca a avut ceva de-a face cu acest cataclism?

Haiyan a fost cea mai mare furtuna care a lovit uscatul, in istoria inregistrata a Pamantului. Aceasta a lovit Filipine cu vanturi de peste 300 de km pe ora, culcand la pamant sate intregi si ucigand aproximativ 10.000 de oameni. (Prin contrast, aceste vanturi au scazut la „numai” 123 km/ ora, omorand 13 oameni, in momentul in care au ajuns in Vietnam).

Oare incalzirea globala a avut ceva de-a face – orice – ca sa creeze conditiile care produc acum din ce in ce mai multe furtuni violente, pe mare? Meteorologii si oamenii de stiinta din domeniul mediului nici macar nu-si mai pun aceasta intrebare. Ei stiu deja raspunsul.

Vremea pe planeta noastra – care produce, in cicluri, valuri de caldura, seceta, vant, ploi torentiale, inundatii, uragane, taifunuri, tsunami – a devenit mai dezastruoasa dintr-o anumita cauza.

Cu toate acestea, sunt unii in comunitatea noastra globala, care continua sa insiste asupra faptului ca incalzirea globala, in sine, este strigatul fals al unor ecologisti in slapi, care imbratiseaza copacii – ca incalzirea globala nici macar nu exista.

Sau, in cazul in care exista, oamenii nu au avut nimic de-a face cu crearea ei.

Cel mai important lucru sunt locurile de munca. A trebuit sa protejam economia, nu ecologia planetei, sustin acesti oameni.

Toate incercarile de a controla sau de a limita incalzirea globala, prin apelurile facute pentru modificarea activitatilor industriale si comerciale, care pot cauza cresterea incalzirii globale, au fost criticate si respinse, in mod vehement si superficial, de catre cei care declara ca mijloacele de trai au intaietate in lumea noastra.

Cu toate astea, aceasta pare sa aiba o bataie prea scurta, ca sa sfideze credinta. Poate specia umana sa fie atat de oarba la efectele, pe termen lung, a ceea ce face? Oare ne poate salva ceva, de noi insine?

 Ce credeti?

 Va imbratisez, ca intotdeauna... Neale

 

Newsletter saptamanal Neale Donald Walsch, autorul cartilor CONVERSATII CU DUMNEZEU, publicate de Editura For You

Nr. 567/ 15.11.2013 (ii multumim lui Carmen Tertiu pentru traducere)

foto: viocomsa