Nu vom găsi
doi oameni biologic perfect identici, deci omul, prin natura sa divină este ceva unic în univers. În principiu, fiecare își construiește lumea în care trăiește după propriile idealuri, concepții, putere de înțelegere… Nu există o lume absolută la care să te poți raporta direct. De fapt cred că EXISTĂ, dar datorită închistării sociologice, în care ne afundăm din ce în ce mai mult, devine tot mai dificil să o putem conștientiza. Această lume se depărtează din ce în ce mai mult de noi, coordonatele tot mai relative ale binelui și ale răului depind din ce în ce mai mult de situația în care individul este pus să discearnă. Încercând să privim lumea ca pe o iluzie proprie a fiecăruia dintre noi, vom descoperi cele peste 6 miliarde de puncte de vedere…
Acum hai să încercăm să analizăm lumea dintr-un punct NEUTRU. Să nu trecem informațiile printr-un filtru dogmatic, social, cultural, încearcând să înțelegem faptele așa cum sunt ele, nu așa cum ne-au învățat ALȚII să le privim. S-ar putea să descoperim o lume cu totul nouă, o lume foarte colorată, o lume care se desprinde net de cafeniul cotidian al vieții obișnuite.
Dumnezeu este UNUL singur și a creat lumea având un singur scop pe care la începuturi strămoșii noștri îl puteau distinge clar. Civilizația, omenirea actuală trăiește în dualitate, astfel încât pune la îndoială Legile Divine pentru a putea crea noi legi (materialiste, separatiste, părtinitoare, etc.).
Tot așa, noi am creat o lume cu bine și rău, am inventat diavolul ca oponent al lui Dumnezeu, am inventat noaptea îndepărtându-ne de „lumină”. Pentru a ne acoperi fărădelegile am inventat războiul, am inventat ura pentru a redefini IUBIREA și mai apoi dragostea, apoi ne-am gândit „cum ar fi dacă unul ar avea și altul nu?”… și am inventat sărăcia, pentru că mai devreme inventaserăm războiul. Pentru o nouă definiție a luptei, am dat o nouă conotație sărăciei ridicând-o la rangul luptei de clasă.
Am inventat timpul pentru a demonstra că nu suntem eterni… (oare nu-i exact invers?); am inventat „spectacolul” cu moartea pentru a transfigura sensul vieții în ceva inutil, trecător și incert, am inventat bătrânețea pentru a ne aminti zilnic că suntem aproape de „moarte”. Am inventat „lenea” justificând astfel necesitatea introducerii tehnologiei, am creat serviciul pentru a dezvolta ideea în termenul de șomer.
Am creat școlile, pentru a-i marginaliza pe cei ce gândeau altfel, descoperind termenul de prost. Pentru a nu mai putea comunica direct cu natura am inventat limbajul și minciuna care, odată cu dezvoltarea scrisului s-a transformat în secrete. Am creat furtul, crima și fărădelegile pentru a da o nouă însemnătate termenului de libertate, am inventat închisorile, spitalele pentru a da o nouă „conotație” termenului de penitență. Am creat banii și sistemul financiar pentru a putea pecetlui pe vecie toate aceste invenții.
Odată omul era ZEU și o parte a creației. El - omul știa că întreaga creație este parte din el. Asta, din păcate a fost o dată. Acum… este un mit.
În rutina noastră mentală zilnică suntem obișnuiți să căutăm un vinovat pentru problemele noastre, să-l găsim apoi să-l facem să dea socoteală. De ce oare așteptăm tot timpul ca cineva să ne traseze o sarcină, fie el șef, patron, demnitar sau președinte, nu contează? Tot ce avem de făcut este următoarea… sarcină (lege, ordonanță, taxă), pe care bineînțeles o vom contesta vehement la momentul apariției, dar, încet încet, absorbiți de sistemul social, o vom duce obedienți la îndeplinire. În rest, dacă avem puțin timp liber, ne uităm avizi la televizor, ori citim un ziar de scandal, mâncând, bând ori pregătindu-ne pentru sarcinile zilei următoare…
Rememorând cazul Apollo 13, din luna aprilie 1970, când la îndemnul președintelui Nixon, s-a organizat o rugăciune colectivă pentru aducerea astonauților înapoi pe pământ, pe 17 aprilie 1970, la trei zile de la explozie, modului lunar ameriza cu bine. Milioane de oameni au încercat să viseze același vis, iar visul a devenit realitate.
Tot așa, cum ar fi un vis comun în care este pace pe Pământ? Dar unul în care abundența ia locul sărăciei ori crizei actuale? Un vis despre sănătatea noastră și a Pământului, nu despre epidemii virale sau boli necruțătoare. Cum ar fi să visăm și să naștem…binele, controlându-ne mințile noastre leneșe și bolnave care visează încontinuu cataclisme (secetă, inundații, cutremure).
Concluzionând, hai să nu mai punem tot timpul RĂUL în față!ȘI, mai ales hai să NE PERMITEM riscul asumării responsabilității. AMIN – așa- să-fie! (AIM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu