Psihologia diabeticilor

de Dr. Dorin Dragos

Intelegerea substratului psihoemotional al diabetului are ca punct de
plecare semnificatia, pentru organism, a zaharului, a zaharurilor, adica a
glucidelor (propriu-zis, a glucozei), de fapt a gustului dulce. Este gustul
hranirii, al iubirii hranitoare, deci al iubirii materne, ocrotitoare, este
gustul satisfactiei, al deliciilor, al placerii, al vietii dulci,
confortabile, care ne ofera bucuria micilor noastre tabieturi, savoarea
traiului tihnit, la adapost de zdruncinaturi.
Manifestarea cea mai directa in plan fizic a acestei dorinte de protectie,
de tihna, de savurare a micilor placeri de zi cu zi este tesutul adipos (de
altfel, pentru sinteza grasimilor depozitate la acest nivel aportul de
glucide este decisiv biochimic vorbind, mai important chiar decat acela de
lipide). Este imaginea persoanei dolofane care se refugiaza in mancare (mai
ales dulciuri, fainoase si alte alimente delicioase) atunci cand este supusa
stresului, cand se confrunta cu dificultati (asa-zisa bulimie de stres).
Glucoza nu poate intra insa in celule (cu exceptia creierului si hematiilor)
in absenta insulinei (unul dintre hormonii secretati de pancreas), ci trece
pe langa ele, incapabila sa le mai ofere acea hranire si satisfactie pe care
si-o doresc. Absenta insulinei (in cazul diabetului zaharat de tip I) sau
absenta efectului ei asupra celulelor (in cazul celui de tip II) reprezinta
reflectarea in plan fizic a privarii fiintei de hranire, confort si
satisfactie nu numai la nivel grosier, cat mai ales (si originar) la nivel
subtil, psihoemotional. In acest moment, trebuie sa distingem intre cele
doua tipuri de diabet zaharat.

Cel de tip I (zis si juvenil) este rezultatul absentei insulinei din cauza
distrugerii celulelor beta pancreatice printr-un proces inflamator (viral,
autoimun sau ambele, similar distrugerii celulelor hepatice in hepatitele
virale)asadar, este rezultatul unei agresiuni fierbinti, adica al unui exces
de foc.

In cazul diabetului de tip II, insulina exista, cel mai adesea, chiar in
cantitate mai mare decat normal, dar ea nu mai poate actiona asupra
celulelor, ca si cum mecanismele de actiune nu ar mai functiona, ar fi
inerte sau nu ar mai simti (nu le-ar mai pasa de) prezenta hormonului.
Subtil, el este consecinta unei existente rutiniere, limitate la anumite
tipare comportamentale si punctate de obisnuinte si tabieturi. Acestea
confera un soi de confort, de stabilitate, de bunastare, sursa de
satisfactii si placeri marunte, cotidiene, mereu aceleasi, din care persoana
respectiva nu ar iesi nici in ruptul capului. Simultan, se izoleaza de
evenimentele cu potential transformator, aceasta izolare se poate referi
atat la refuzul de a le trai, de a participa la ele, cat mai ales, in cazul
ca ele se produc, la refuzul de a le percepe si de a le accepta
semnificatia.

Certurile, rupturile, neimplinirile, insatisfactiile, pierderile in cadrul
unor relatii, in viata familiala, sociala sau profesionala de cele mai multe
ori neplacute, impun, de regula, iesirea din confort, din obisnuintele
placute cotidiene si asumarea unor transformari radicale, adoptarea unor noi
atitudini, in general, mai active, mai energice, mai ofensive. Atitudinea
vicioasa in confruntarea cu astfel de situatii este de a le respinge
semnificatia (ii blamam pe ceilalti, desi noi suntem responsabili pentru tot
ceea ce ni se petrece) si de a ne mentine in aceleasi tipare
comportamentale, dar mai ales de a ne alina necazul prin complacerea in
micile noastre satisfactii (in general sedentare): mancam o prajitura sau
ceva bun, ne asezam in fata televizorului, ne apucam sa citim ziarul etc.,
ca pentru a uita, a ne sterge din memorie ceea ce s-a petrecut. Ramanem
neatinsi, nu raspundem, evenimentul trece pe langa noi fara sa ne
influenteze, fara sa ne patrunda (ca semnificatie) si fara sa declanseze in
noi nici o reactie (transformatoare). Aceasta insensibilitate fata de
evenimentele (aparent) exterioare si, in schimb, cautarea permanenta a
satisfactiilor marunte se rasfrang atat la nivel subtil, creand premisele
aparitiei insensibilitatii la insulina, cat si la nivel grosier, deoarece
alimentatia excesiva (folosita drept surogat pentru starea de fericire si
implinire) este cauza directa a obezitatii, la randul ei premisa a aparitiei
diabetului de tip II.

Evenimentele neplacute ne sunt date pentru semnificatia lor transformatoare.
Ele ne ajuta sa sesizam care aspecte ale fiintei noastre ne coboara si, de
aceea, trebuie metamorfozate. Daca insa, in loc sa le accepte semnificatia
si sa actioneze in consecinta, unii prefera sa se mentina in aceleasi
atitudini si isi estompeaza suferinta, cufundandu-se in tabieturi (mai ales
culinare si sedentare), atunci singura solutie este aceea de a fi privati de
posibilitatea de a se mai bucura de aceste marunte bucurii. Aparitia
diabetului zaharat (de tip II, cel putin), poate fi insa prevenita daca cel
predispus la a dezvolta boala isi asuma viata drept o experienta
transformatoare si, in loc sa se refugieze in comoditatea rutinei si a
tabieturilor isi da drumul, lucid si curajos, in fluxul evenimentelor.

Articolul este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Principii
generale scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.
sursa: http://suntsanatos.ro/

foto: Viocomsa

„Psihologia bolnavilor de stomac” de Dr. Dorin Dragos

Bolile de stomac semnifica cel mai frecvent pornirea de a nu accepta ceea ce
vine din exterior si care este perceput drept ceva impus. Predispusa la
dureri de stomac este persoana care pune pe primul plan raporturile cu
autoritatea si preocuparea pentru competitie, rivalitate si performanta.
Senzatia de a fi dominata este foarte intensa la aceasta persoana, ea
nemaifiind capabila sa se opuna, cu atat mai putin sa-si sustina ori sa-si
impuna intentiile. In acest caz, simptomele care apar sunt de tip esofagian.
Daca totusi aceasta persoana este apta sa intre in competitie si face
eforturi pentru a se afirma, pentru a dobandi intaietate, aflandu-se intr-o
pozitie intermediara, simptomele sunt preponderent gastrice. Ambitiosul care
considera ca detine deja o anumita pozitie, autoritatea nemaifiind decat un
factor agasant, este predispus in special la patologie duodenala. Ideea de
autoritate este firul rosu care strabate patologia digestiva superioara
(eso-gastro-duodenala).

Preocuparea persoanei predispuse la astfel de dureri pentru a detine
autoritatea, o pozitie ierarhica, pentru rivalitate, performanta si
competitivitate poate fi inteleasa ca o reminiscenta a atitudinii
coercitive, dure, tiranice a parintilor. De aceea, o lezeaza ideea de a se
lasa dominata. Aceasta preocupare vizeaza atat relatiile interumane, in
cadrul unei familii sau al unui cuplu, dar si sfera profesionala. Profesia
este unul dintre principalele domenii in care performanta si ierarhia joaca
un rol primordial: pe de o parte serviciul este perceput ca fiind stresant,
solicitant, pe de alta parte acea fiinta are ambitii profesionale, este
preocupata de ceea ce face si doreste sa-si exercite profesia.

Preocupata de ideea de performanta, ea va avea tendinta sa fie meticuloasa,
responsabila urmarind sa obtina un rezultat concret, sa fie eficienta in
activitatea sa. In ciuda acestui pragmatism, este, cel mai adesea, o fiinta
cu emotii, trairi intense, uneori timida, destul de sensibila la acuzatii si
reprosuri, la jigniri si umiliri (probabil, mai ales in masura in care
acestea accentueaza anumite raporturi ierarhice, subliniindu-i subordonarea
fata de o anumita autoritate). Este mai degraba tensionata, fara sa devina
irascibila sau agitata. In general, nu este o fiinta fricoasa sau una
care-si face mai mereu griji pentru ceva. Din dorinta de eficienta, ea isi
dramuieste timpul cu atentie - de aceea, considera discutiile drept o
palavrageala consumatoare de timp: nu este prea comunicativa, nu are ragaz
sa asculte povestile celorlalti. Drept urmare, da senzatia ca nu este
sensibila la nevoile si suferintele celorlalti, ca nu este o persoana
deschisa. Cu toate acestea, ea nu are o fire inchisa, ci doar se straduieste
sa-si valorifice timpul cat mai bine.

Majoritatea persoanelor (mai mult de jumatate din adulti) se confrunta cu
aceste afectiuni, prin faptul ca ei accepta, suporta, indura conditii de
existenta, de viata si de activitate pe care, de fapt, le considera
inacceptabile: fac ceea ce nu le place sa faca, admit fel de fel de
compromisuri, interactioneaza si colaboreaza cu persoane pe care nu le
agreeaza, muncesc si traiesc in circumstante care nu le convin, neavand
forta, curajul ori integritatea launtrica de a le refuza, de a le respinge
fatis (o fac doar interior) ori de a le schimba.

Pentru a se vindeca, persoanele cu afectiuni esofagiene, gastrice sau
duodenale trebuie sa-si constientizeze simptomele drept un avertisment ca
preocuparea pentru ierarhie si autoritate, pentru impunere si performanta le
domina existenta si le inrobeste gandurile si actiunile. Aceasta preocupare
poate fi insa sublimata in tendinta la perpetua depasire si perfectionare
launtrica. Lipsite astfel de substratul lor psihoemotional, simptomele se
amelioreaza si chiar dispar.

Articolul este extras din cartea „ Fundamentele medicinei naturale -
Principii generale" scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura
Deceneu.
Sursa: http://suntsanatos.ro/
foto: Viocomsa