Faceți căutări pe acest blog

joi, 21 februarie 2013

Psihologia diabeticilor

de Dr. Dorin Dragos

Intelegerea substratului psihoemotional al diabetului are ca punct de
plecare semnificatia, pentru organism, a zaharului, a zaharurilor, adica a
glucidelor (propriu-zis, a glucozei), de fapt a gustului dulce. Este gustul
hranirii, al iubirii hranitoare, deci al iubirii materne, ocrotitoare, este
gustul satisfactiei, al deliciilor, al placerii, al vietii dulci,
confortabile, care ne ofera bucuria micilor noastre tabieturi, savoarea
traiului tihnit, la adapost de zdruncinaturi.
Manifestarea cea mai directa in plan fizic a acestei dorinte de protectie,
de tihna, de savurare a micilor placeri de zi cu zi este tesutul adipos (de
altfel, pentru sinteza grasimilor depozitate la acest nivel aportul de
glucide este decisiv biochimic vorbind, mai important chiar decat acela de
lipide). Este imaginea persoanei dolofane care se refugiaza in mancare (mai
ales dulciuri, fainoase si alte alimente delicioase) atunci cand este supusa
stresului, cand se confrunta cu dificultati (asa-zisa bulimie de stres).
Glucoza nu poate intra insa in celule (cu exceptia creierului si hematiilor)
in absenta insulinei (unul dintre hormonii secretati de pancreas), ci trece
pe langa ele, incapabila sa le mai ofere acea hranire si satisfactie pe care
si-o doresc. Absenta insulinei (in cazul diabetului zaharat de tip I) sau
absenta efectului ei asupra celulelor (in cazul celui de tip II) reprezinta
reflectarea in plan fizic a privarii fiintei de hranire, confort si
satisfactie nu numai la nivel grosier, cat mai ales (si originar) la nivel
subtil, psihoemotional. In acest moment, trebuie sa distingem intre cele
doua tipuri de diabet zaharat.

Cel de tip I (zis si juvenil) este rezultatul absentei insulinei din cauza
distrugerii celulelor beta pancreatice printr-un proces inflamator (viral,
autoimun sau ambele, similar distrugerii celulelor hepatice in hepatitele
virale)asadar, este rezultatul unei agresiuni fierbinti, adica al unui exces
de foc.

In cazul diabetului de tip II, insulina exista, cel mai adesea, chiar in
cantitate mai mare decat normal, dar ea nu mai poate actiona asupra
celulelor, ca si cum mecanismele de actiune nu ar mai functiona, ar fi
inerte sau nu ar mai simti (nu le-ar mai pasa de) prezenta hormonului.
Subtil, el este consecinta unei existente rutiniere, limitate la anumite
tipare comportamentale si punctate de obisnuinte si tabieturi. Acestea
confera un soi de confort, de stabilitate, de bunastare, sursa de
satisfactii si placeri marunte, cotidiene, mereu aceleasi, din care persoana
respectiva nu ar iesi nici in ruptul capului. Simultan, se izoleaza de
evenimentele cu potential transformator, aceasta izolare se poate referi
atat la refuzul de a le trai, de a participa la ele, cat mai ales, in cazul
ca ele se produc, la refuzul de a le percepe si de a le accepta
semnificatia.

Certurile, rupturile, neimplinirile, insatisfactiile, pierderile in cadrul
unor relatii, in viata familiala, sociala sau profesionala de cele mai multe
ori neplacute, impun, de regula, iesirea din confort, din obisnuintele
placute cotidiene si asumarea unor transformari radicale, adoptarea unor noi
atitudini, in general, mai active, mai energice, mai ofensive. Atitudinea
vicioasa in confruntarea cu astfel de situatii este de a le respinge
semnificatia (ii blamam pe ceilalti, desi noi suntem responsabili pentru tot
ceea ce ni se petrece) si de a ne mentine in aceleasi tipare
comportamentale, dar mai ales de a ne alina necazul prin complacerea in
micile noastre satisfactii (in general sedentare): mancam o prajitura sau
ceva bun, ne asezam in fata televizorului, ne apucam sa citim ziarul etc.,
ca pentru a uita, a ne sterge din memorie ceea ce s-a petrecut. Ramanem
neatinsi, nu raspundem, evenimentul trece pe langa noi fara sa ne
influenteze, fara sa ne patrunda (ca semnificatie) si fara sa declanseze in
noi nici o reactie (transformatoare). Aceasta insensibilitate fata de
evenimentele (aparent) exterioare si, in schimb, cautarea permanenta a
satisfactiilor marunte se rasfrang atat la nivel subtil, creand premisele
aparitiei insensibilitatii la insulina, cat si la nivel grosier, deoarece
alimentatia excesiva (folosita drept surogat pentru starea de fericire si
implinire) este cauza directa a obezitatii, la randul ei premisa a aparitiei
diabetului de tip II.

Evenimentele neplacute ne sunt date pentru semnificatia lor transformatoare.
Ele ne ajuta sa sesizam care aspecte ale fiintei noastre ne coboara si, de
aceea, trebuie metamorfozate. Daca insa, in loc sa le accepte semnificatia
si sa actioneze in consecinta, unii prefera sa se mentina in aceleasi
atitudini si isi estompeaza suferinta, cufundandu-se in tabieturi (mai ales
culinare si sedentare), atunci singura solutie este aceea de a fi privati de
posibilitatea de a se mai bucura de aceste marunte bucurii. Aparitia
diabetului zaharat (de tip II, cel putin), poate fi insa prevenita daca cel
predispus la a dezvolta boala isi asuma viata drept o experienta
transformatoare si, in loc sa se refugieze in comoditatea rutinei si a
tabieturilor isi da drumul, lucid si curajos, in fluxul evenimentelor.

Articolul este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Principii
generale scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.
sursa: http://suntsanatos.ro/
foto: Viocomsa

„Psihologia bolnavilor de stomac” de Dr. Dorin Dragos


Bolile de stomac semnifica cel mai frecvent pornirea de a nu accepta ceea ce
vine din exterior si care este perceput drept ceva impus. Predispusa la
dureri de stomac este persoana care pune pe primul plan raporturile cu
autoritatea si preocuparea pentru competitie, rivalitate si performanta.
Senzatia de a fi dominata este foarte intensa la aceasta persoana, ea
nemaifiind capabila sa se opuna, cu atat mai putin sa-si sustina ori sa-si
impuna intentiile. In acest caz, simptomele care apar sunt de tip esofagian.
Daca totusi aceasta persoana este apta sa intre in competitie si face
eforturi pentru a se afirma, pentru a dobandi intaietate, aflandu-se intr-o
pozitie intermediara, simptomele sunt preponderent gastrice. Ambitiosul care
considera ca detine deja o anumita pozitie, autoritatea nemaifiind decat un
factor agasant, este predispus in special la patologie duodenala. Ideea de
autoritate este firul rosu care strabate patologia digestiva superioara
(eso-gastro-duodenala).

Preocuparea persoanei predispuse la astfel de dureri pentru a detine
autoritatea, o pozitie ierarhica, pentru rivalitate, performanta si
competitivitate poate fi inteleasa ca o reminiscenta a atitudinii
coercitive, dure, tiranice a parintilor. De aceea, o lezeaza ideea de a se
lasa dominata. Aceasta preocupare vizeaza atat relatiile interumane, in
cadrul unei familii sau al unui cuplu, dar si sfera profesionala. Profesia
este unul dintre principalele domenii in care performanta si ierarhia joaca
un rol primordial: pe de o parte serviciul este perceput ca fiind stresant,
solicitant, pe de alta parte acea fiinta are ambitii profesionale, este
preocupata de ceea ce face si doreste sa-si exercite profesia.

Preocupata de ideea de performanta, ea va avea tendinta sa fie meticuloasa,
responsabila urmarind sa obtina un rezultat concret, sa fie eficienta in
activitatea sa. In ciuda acestui pragmatism, este, cel mai adesea, o fiinta
cu emotii, trairi intense, uneori timida, destul de sensibila la acuzatii si
reprosuri, la jigniri si umiliri (probabil, mai ales in masura in care
acestea accentueaza anumite raporturi ierarhice, subliniindu-i subordonarea
fata de o anumita autoritate). Este mai degraba tensionata, fara sa devina
irascibila sau agitata. In general, nu este o fiinta fricoasa sau una
care-si face mai mereu griji pentru ceva. Din dorinta de eficienta, ea isi
dramuieste timpul cu atentie - de aceea, considera discutiile drept o
palavrageala consumatoare de timp: nu este prea comunicativa, nu are ragaz
sa asculte povestile celorlalti. Drept urmare, da senzatia ca nu este
sensibila la nevoile si suferintele celorlalti, ca nu este o persoana
deschisa. Cu toate acestea, ea nu are o fire inchisa, ci doar se straduieste
sa-si valorifice timpul cat mai bine.

Majoritatea persoanelor (mai mult de jumatate din adulti) se confrunta cu
aceste afectiuni, prin faptul ca ei accepta, suporta, indura conditii de
existenta, de viata si de activitate pe care, de fapt, le considera
inacceptabile: fac ceea ce nu le place sa faca, admit fel de fel de
compromisuri, interactioneaza si colaboreaza cu persoane pe care nu le
agreeaza, muncesc si traiesc in circumstante care nu le convin, neavand
forta, curajul ori integritatea launtrica de a le refuza, de a le respinge
fatis (o fac doar interior) ori de a le schimba.

Pentru a se vindeca, persoanele cu afectiuni esofagiene, gastrice sau
duodenale trebuie sa-si constientizeze simptomele drept un avertisment ca
preocuparea pentru ierarhie si autoritate, pentru impunere si performanta le
domina existenta si le inrobeste gandurile si actiunile. Aceasta preocupare
poate fi insa sublimata in tendinta la perpetua depasire si perfectionare
launtrica. Lipsite astfel de substratul lor psihoemotional, simptomele se
amelioreaza si chiar dispar.

Articolul este extras din cartea „ Fundamentele medicinei naturale -
Principii generale" scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura
Deceneu.
Sursa: http://suntsanatos.ro/

foto: Viocomsa

De la inconstienta la constienta


...as zice si eu.
Un scriitor american a publicat o „Autobiografie in cinci capitole scurte".
Capitolul I
Ma plimb pe strada. In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Cad in ea. Sunt pierdut... Sunt neputincios. Nu e greseala mea.
Imi va trebui mult ca sa pot iesi afara din ea.
Capitolul II
Ma plimb pe aceeasi strada. In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Ma fac ca n-o vad. Cad in ea din nou. Onea Nassar
Nu-mi vine sa cred ca ma aflu din nou in acelasi loc, dar nu e vina mea.
Imi va trebui inca mult timp ca sa ies afara.
Capitolul III
Ma plimb pe aceeasi strada. In mijlocul trotuarului este o groapa adanca. O
vad ca este acolo. Cu toate acestea cad in ea... este un obicei deja. Ochii
imi sunt deschisi. Stiu unde ma aflu. Este greseala mea. Ies afara imediat.
Capltolul IV
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca. O ocolesc.
Capitolul V
Ma plimb pe alta strada!"

.............
primit de la Elena Onea Nassar
foto: Viocomsa

luni, 11 februarie 2013

LUNA NOUA IN VARSATOR (10 febr. 2013 - ANUL SARPELUI DE APA)

„Doar cu inima atingi cerul"
~Rumi~

Fiecare faza de Luna Noua are loc intr-un semn zodiacal, iar mesajul ei este
in deplin acord cu semnul respectiv; tot faza de luna noua este asociata cu
noi inceputuri sau cu o noua abordare a unei probleme, a unui domeniu
specific vietii noastre.

Ascendentul momentului de Luna Noua este in Berbec gradul 12:30 - vorbim
de un semn cardinal de foc ce poate aduce conditii noi de viata, o schimbare
importanta, noi initiative, nerabdare, viata „freamata" in aceasta perioada.
Aceasta energie vrea „ceva nou" dar cu Marte - guvernatorul acestui semn -
in casa XII, noutatea poate avea o natura karmica, poate fi o iluzie, poate
fi destul de secretoasa. Casa XII este depozitul comorilor secrete, puterea castigata prin experientele mai multor incarnari, prin experientele acestei vieti... este ultima casa din astrograma, continand rezerve imense de putere, este un depozit „al karmei si buna si rea".
Marte in Pesti in casa XII este de doua ori „o energie de foc in apa" - asta
inseamna ca arma acestui baiat de foc este intuitia, cu ea castiga razboiul.
Natura casei XII este oarecum incompatibila cu natura energiei martiene,
totusi, aceasta energie martiana poate fi folosita cu succes in proiectele
care necesita o concentrare profunda, imaginatie sporita si lucru in
singuratate.
Mercur (mintea, comunicarea, postasul astral) este intr-o conjunctie stransa
cu Marte in Pesti, dar in aspect provocator (aspect de careu - 90 grade) cu
Jupiter in Gemeni. Mercur in Pesti stie sa comunice prin intuitie,
imaginatie, sensibilitate, dar in acest semn este in cadere, iar din aceasta
cauza, capacitatea de a comunica in mod clar devine confuza, denatureaza
faptele, induce neintelegeri. Mercur in Pesti este asemeni unui cameleon ce
isi schimba punctele de vedere in conformitate cu ultima bucata de
informatie care a fost primita. Marte in conjunctie cu Mercur si provocate
de Jupiter amplifica neintelegerile, gandurile negre, constrangerile in
calatorii, intalniri ratate, escrocherii, actiuni necugetate sau prost
organizate - deci mare atentie, ascultati-va inuitia, care va poate ghida
foarte bine.
Saturn in semnul Scorpionului din casa VII (casa partenerului, asociatului)
sprijina aceasta conjunctie Marte-Mercur, este un aspect ca da seriozitate
rationamentelor, ideilor, iar luciditatea poate fi orientata direct catre
scopuri. Este un aspect propice muncii intelectuale, studiilor care cer
rabdare, aprofundare, exigenta. Cu rabdare si atentie la glasul intuitiei,
pot fi descoperite anumite secrete intr-un parteneriat sau legate de un partener.

Pluto in Capricorn din casa carierei sprijina si el aceasta conjunctie
Marte-Mercur, acest aspect va permite sa facem descoperiri importante
atat in noi insine, cat si in jurul nostru.
Dirijorul acestor energii astrale ramane totusi Luna Noua in Varsator la
gradul 21:43 - o energie ce indeamna catre comunicare, detasare, idealism,
originalitate, dorinta de a elimina falsul si idealurile false, ipocrizia si
tot ce nu corespunde noilor conditii de viata. Este o energie instabila dar
originala, ce ne ajuta sa facem fata schimbarilor bruste din viata noastra.

Luna Noua in Varsator este intr-o legatura stransa cu asteroidul 5335
Damocles (gradul 20:51) si in aspect provocator cu axa destinului: Nodul Nord in Scorpion si Nodul Sud in Taur gradul 21:24.

DAMOCLES...si sabia lui
Asteroidul 5335 Damocles a fost numit asa dupa numele unui curtean de la
curtea regelui Dionisie al II-lea din Siracuza, care a trait in secolul 4
i.Hr. Damocles a fost un personaj real, iar povestea lui a devenit legenda
datorita lingusirii constante fata de regele Dionisie. Ii repeta tot timpul
ca bogatia, puterea si faima lui nu sunt decat noroc, uitand de fapt ca si
acestea nu pot fi date oricui. Simtind ca Damocles este un lingusitor
teribil dar mai ales un invidios pe pozitia lui inalta, Dionisie a hotarat
sa schimbe rolurile pentru o zi, pentru a-i arata si pericolele ce insotesc
un om care detine o anumita putere... iar pentru asta, a atarnat deasupra
tronului o sabie. In seara in care Damocles s-a instalat pe tron in locul
lui Dionisie, a existat si un mare banchet, pentru ca el sa guste din plin
placerea regelui care este servit si venerat. Abia la sfarsitul ospatului,
Damocles s-a uita in sus si a vazut sabia agatata cu un fir de par deasupra
capului lui. Dintr-o data s-a speriat, a renuntat la mancarurile delicioase
si fetele frumoase si i-a spus lui Dionisie ca renunta la rolul lui,
declarand ca nu mai vrea sa fie atat de "norocos".
Sabia lui Damocles a ramas de-a lungul timpului o expresie cheie a acestei
povesti, pentru a ilustra pericolul care apare odata cu detinerea unei mari
puteri, dar si posibilitatea de a pierde puterea, inclusiv viata. Sabia lui
Damocles este „o amenintare prezenta, un pericol constant dar si un mare
privilegiu de a detine puterea - insa pentru scurt timp". Damocles in
Varsator in fuziune cu Luna Noua in Varsator poate aduce asumarea unui rol
inedit, un rol mai mare decat putem duce - si ar trebui sa vedem, sa simtim
"sabia lui Damocles" de la bun inceput si nu mai tarziu. Pot aparea situatii
inedite, socante, care intr-un fel ne forteaza sa intram intr-un joc
periculos - deci atentie! Aceasta Luna Noua de mana cu asteroidul Damocles arata tranzitii, schimbare de directie, schimbarea de peisaj in viata cuiva, inlocuirea vechiului cu ceva temporar, amenintare, represalii, situatii precare, iluzia puterii, linguseala, identitate falsa, fantezie, „as putea face acest lucru si eu, as fi cel mai bun", pasi inapoi insotiti de o mare umilinta (Damocles a revenit la rolul lui de curtean, dar umilit).

Sursa: Adriana Tudosa
Foto: Viocomsa

FII SINCER!


Gandurile noastre sunt mereu fidele simtamintelor noastre. Noi si numai
noi stim cu siguranta care sunt acestea. Inainte ca gandurile sa devina
cuvinte, noi le putem "coafa" asa incat sa fie ceea ce credem ca ceilalti ar vrea
sa auda, dar gandurile noastre nu se schimba. Altii pot sa creada ca
acele cuvinte sunt conform gandurilor noastre, astfel ca vor reactiona si
raspunde doar la cuvintele rostite. De aceea este atat de important sa vorbesti cu
sinceritate, in acord cu gandurile tale. Da, ceilalti s-ar putea sa nu
aprobe sau agreeze ceea ce spui tu. Tocmai de aceea, a rosti propriul adevar
solicita curaj, dar este ceva esential pentru o relatie cladita pe
onestitate si incredere.

~ Doe Zantamata
http://www.quotesaboutliving.com/